Folosirea cuvintelor în romgleză a trecut de mult din zona modei corporatiste și a devenit o practică de zi cu zi. Cecuim tascuri făcute, escalăm probleme, șeruim informații, meciuim facturi cu chitanțe, ne focusăm pe topicuri1. Și nu doar că utilizăm aceste pseudocuvinte în uzualele noastre conversații, ci ne simțim încurajați să le adăugăm altele noi, construite după același model al furculision-ului englezesc.
Deunăzi, în lift, două june corporatiste umpleau spațiul cu sonoritatea conversației lor. Am observat chestia asta adesea la doamnele și domnișoarele din Sky Tower (unde coabităm amical în scop profesional): sosesc din spații largi și relativ gălăgioase, unde conversația dintre ele trebuie purtată la un nivel de decibeli considerabil ca să se audă reciproc și se opresc în cubulețul metalic al ascensorului, unde e îndeobște o relativă liniște. Doamnele uită să regleze însă volumul conversației și continuă să țipe una la alta ca și cum între ele ar fi un deal și‑o vale.
Deci intră domnișoarele astea, țipând una la alta. Una dintre ele zicea că unu’, nesimțit și măgar (cum altfel?), încearcă să o bulșiteze. Că o pune să facă niște documente care trebuie să le facă el. Și ea nu se lasă păcălită. Cealaltă dădea din cap, aprobator: așa e, fată, nu te lăsa, nu fi proastă! Încurajată, juna revoltată continua să explice același lucru cu alte cuvinte: eu bulșituri de-asta am mai văzut, ce crede că m‑am născut ieri? câte bulșitări de-asta crede că îi rabd până îi spun vreo două în față? că nu mă impresionează bulșitul lui de funcție…
Pentru că o fixam cu privirea, a oprit temporar șuvoiul de bulșit și m‑a privit interogativ: doriți ceva? Așa că eu am găsit momentul potrivit să introduc subiectul care mă frământa: nu vă supărați, n‑ați vrea să dați debitul de la bulșit mai mic? că liftul e mic, se umple repede și ne intră naibii în gură… și-am auzit că ar avea un gust de căcat!
Note:
14:08
nu stiu de ce dar cred ca au intrat azi si la mine in lift :))