De ce nu‐l merităm pe Brâncuși

Dragă Volta­jule,

M‐am gân­dit să‐ți scriu o scrisoare care să te lămurească în priv­ința unor amă­nunte pe care se pare că le‐ai pier­dut din vedere în febra creației ultim­u­lui tău hit, "Din toată inima". Am toată înțelegerea față de această scă­pare. Muz­ica ta este o behăială țopăită care îți creează o stare de tem­belism tem­po­rar — nu e deci de mirare că nu ți‐ai dat seama ce tâm­penii ai scris în ver­suri. Dar să tre­cem la chestiunea con­cretă.

Admirabilele rime facile pe care le‐ai com­pus se luptă din greu cu abun­dența de plat­i­tu­dini din ver­suri, pen­tru a ajunge la un moment dat la urmă­toarea sin­tagmă:

Francezii poate că ar tre­bui
Să‐nvețe că nu se pro­nunță „Bran­cuzi“
Regret, dar c’est la vie

Prob­a­bil că această idee tâmpită ți‐a venit de la acel Hagi din tine care "știe să dea gol" — după cum zici cu un vers‐două mai înainte — dar care stă viz­ibil mai prost cu cartea. Dă‐mi voie să te ajut. Con­stan­tin Brân­cuși s‐a năs­cut la Hobița, Gorj. A făcut școală la Craiova și apoi la București. Dacă rămânea pe meleagurile astea prob­a­bil că l‐ar fi chemat Cos­tică Brân­cuși și ar fi avut prin țară vreo două pietroaie cio­plite pe care nimeni nu le‐ar fi știut. Fap­tul că s‐a dus la Paris unde a avut con­tact cu marea cul­tură — adică muzee, lucrările altor sculp­tori mari, pic­tură șamd — l‐a aju­tat să dev­ină Bran­cuzi, unul din­tre înte­mei­etorii sculp­turii mod­erne. Franța l‐a făcut mare, nu Româ­nia.

Dacă argu­men­tul ăsta nu îți ajunge, îți mai dau unul: în 1903 a sculp­tat un bust al lui Carol Davilla pen­tru care comisia de recepție (for­mată prob­a­bil din de‐alde Hagi care știau să dea gol) n‐a vrut să‐i aprobe a doua tranșă din plată pe motiv că nasul gen­er­alu­lui era prea mare, lipseau dec­o­rați­ile din piept și epoleții nu erau bine așezați pe umerii bus­tu­lui. Dacă ești curios să vezi aceste "grave erori", poți să te duci în curtea Spi­talu­lui Mil­i­tar și să te uiți cu ochii tăi — bus­tul e tot acolo și e con­sid­erat (azi) o capodop­eră. Brân­cuși s‐a mâniat și în semn de protest față de așa o imbe­cil­i­tate a ple­cat pe jos la Paris, acolo unde de fapt își dorea să ajungă cu banii câști­gați.

Am impre­sia că tot nu mă crezi. Atunci hai să‐ți spun că în 1914 min­is­terul de interne din Româ­nia i‐a coman­dat o lucrare care să‐l reprez­inte pe Spiru Haret. Când a fost gata au respins‐o și au refuzat să o plătească. Nu le‐a plă­cut. Brân­cuși a rebotezat‐o Fân­tâna lui Nar­cis și a păstrat‐o în ate­lier, unde se află și acum, adică la Paris.

Tot nu te‐am con­vins? În 1957 Brân­cuși a murit și, în ciuda fap­tu­lui că Româ­nia nu i‐a ară­tat nicio­dată vreun semn de prețuire deși era cele­bru și recunos­cut în intreaga lume, a lăsat toate lu­cră­rile sale sta­tu­lui ro­mân. Pro­blema moștenirii a fost dis­cu­tată în Aca­de­mia Ro­mână, iar doi din­tre aca­de­mi­cieni au re­u­șit să in­flu­en­țeze de­ci­zia în sen­sul re­fu­zu­lui do­na­ției, pe mo­tiv că lu­cră­rile nu pre­zintă nici un fel de va­loare ar­tis­tică, iar artis­tul este un reprezen­tant al burgheziei deca­dente. Cei doi aca­de­mi­cieni erau Ge­orge Că­li­ne­scu și Ale­xan­dru Graur, amân­doi niște impor­tanți int­elec­tu­ali și niște lichele pupin­curiste, pline de frus­trări per­son­ale și de sen­ti­mente colab­o­rațion­iste față de noul regim comu­nist. Știi ce val­oarea artis­tică au lucrările alea acum?

Așa că, dragă Volta­jule, ușor cu Brâncuși‐ul pe scări! E Bran­cuzi, că doar francezii au știut să‐l prețuiască. Désolé, mais așa‐i românul.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Camelia Voicu

    Exce­lent arti­col!

  2. Anticomunist

    Dupa cite vad, tu esti un susti­na­tor ai acelor asa zisi int­elec­tu­ali, ai drep­tate cind spui ca erau pre­siuni dar tot nu te obliga nimeni sa sem­nezi ceva fara sa vrei, puteau sa aleaga sa fie pupin­curisti sau oameni corecti si sa renunte la func­ti­ile care le ocu­pau, daca nu erau de acord cu anu­mite lucruri care erau pusi sa le faca.

    • ADAM Caius

      https://www.facebook.com/pcalistrat/videos/618020095006635/
      Cred ca PARINTELE CALISTRAT ne vorbeste foarte fru­mos si se potriveste la ceea ce incerc eu sa spun. Mie per­sonal imi place mult partea in care ni se spune ca unii din­tre noi avem incli­na­tia sa .…SA JUDECAM , SA OSANDIM ,SA CATALOGAM … ! Cu alte cuvinte noi sun­tem aceia care ridicam primii pia­tra .…! Poate e bine sa avem intelep­ci­unea sa mai reflec­tam .

  3. Cidalia Fachada

    Nao mere­cem, nao.…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu