Un polițist a murit pe stradă

Un polițist a murit pe stradă. O moarte trag­ică pen­tru că era un băr­bat tânăr, cu o viață întreagă de trăit înain­tea sa. O moarte ridi­colă pen­tru că a pierit căzând într‑o groapă din mijlocul unei cap­i­tale care se pretinde euro­peană. O moarte stu­pidă pen­tru că se afla într‑o mis­i­une care nu era de fapt o mis­i­une: să ducă un min­istru undeva, naiba știe unde. O moarte cele­bră pen­tru că face să curgă multe cuvinte despre cine ne sunt lid­erii și ce fel de com­por­ta­ment au ei. O moarte inutilă pen­tru că nu va schimba nimic sem­ni­fica­tiv în urma sa.

Lumea se între­abă de ce tre­buia să se grăbească în așa hal o coloană ofi­cială și de ce avea nevoie de coloană ofi­cială un min­istru, într‑o seară de toamnă ploioasă. Poate că pe dom­nul Oprea îl mâna din spate intere­sul național, cel care îl animă în toate dis­cur­surile sale pub­lice din ultima vreme. Și poate că intere­sul național în acel moment se prezenta sub vreo proza­ică formă: se răcea ciorba nevestei-sii dacă nu ajungea de îndată în căminul con­ju­gal. Nu e bine pen­tru Româ­nia ca min­istrul de interne să aibă o seară proastă din cauza unei dis­pute con­ju­gale cu nev­asta pe motive de întârziat la masă. A doua zi poate e ner­vos și ia decizii proaste, nu?

Ori poate că el nu s‑o fi zorit chiar așa de tare, lui doar îi plăcea să se dea prin oraș cu coloana ofi­cială, dar șeful de mis­i­une — aflat în mașină cu el — dădea con­tinuu pin­teni deschiză­to­rilor de coloană ca să‑i arate șefu­lui lui cât de efi­cienți sunt. Fapt e că dom­nul Oprea n‑a inter­venit să‑i spună că nu e nevoie să exagereze, nu e chiar așa de mare graba. L‑a lăsat să-și mobi­lizeze oamenii, să arate ce poate ca șef, cum se mișcă sub­al­ternii când e el la comandă. Dom­nu­lui Oprea îi place dis­ci­plina mil­itărească, se vede pe el.

Și o să ziceți că nu pri­cepeți de ce se com­portă așa, dom­nul Oprea și alții ca el. Am să vă spun ce cred eu: pen­tru că, în parte, de aia au vrut să fie par­la­men­tari și miniștri. Pen­tru această sen­za­ție de put­ere pe care le‑o dă statu­tul. Pen­tru că se simt impor­tanți când toți tre­buie să ne dăm la o parte și să le facem loc. Desigur, nu doar pen­tru asta. Mai sunt și banii, afac­er­ile. Dar nici ștai­ful ăsta de șefi atot­put­er­nici nu e de lep­ă­dat.

Și nu e vorba doar de ei. În lumea României de azi a avea suc­ces înseamnă aproape întot­deauna să dobân­dești put­erea. E ade­vărat că nu poți schimba lucrurile dacă nu ai decizia, dar put­erea ar tre­bui să fie mijlocul prin care îți pui ideile în apli­care. Pen­tru cei mai mulți din­tre cei care se con­sid­eră lid­erii românilor autori­tatea este scopul în sine. Să fie șefi, să decidă, să se simtă impor­tanți. Unde vor să‑i ducă pe cei pe care i‑au luat în respon­s­abil­i­tate? N‑are impor­tanță. Nicăieri. Unde s‑o nimeri. Cui îi pasă? Impor­tant e că sunt șefi.

Și nu e vorba doar de politi­cieni. Uitați-vă în jurul vostru. Uitați-vă la man­agerii voștri din com­panii. Câți din­tre ei au un plan care vă include și pe voi? Câți din­tre ei dau măcar o ceapă degerată pe oamenii din jur și pe viitorul lor? Câți din­tre man­ageri vă con­sid­eră altceva decât niște piese de Lego cu care asam­blează rezul­tatele solic­i­tate de șefii lor în schim­bul unui salariu mare și a unui bonus? În meeting-uri pline de texte bom­bas­tice îi veți auzi vorbind despre cum îi pre­ocupă binele anga­jat­u­lui, despre fap­tul că anga­jații sunt cea mai de preț resursă a unei firme. După ce meeting-ul s‑a încheiat, se opresc din mân­catul de rahat și redevin șefi.

Gen­er­alul Izmană nu e sin­gu­rul vino­vat. Noi toți for­măm o soci­etate care pre­amărește put­erea ca scop în sine, fără a cere proiecte con­crete, fără a măsura rezul­tate, fără a ne pune între­bări sim­ple: de ce, pen­tru ce? Noi toți accep­tăm că lid­erii nu sunt ade­vărați lid­eri, ci șefi cu put­eri dis­creționare, iar noi ceilalți sun­tem doar niște umili sub­al­terni, niște neica-nimeni care tre­buie să-și țină gura și să-și vadă de tre­burile lor, niște proști-de-cad-în-gropi care une­ori mai și mor din asta. Iar o ast­fel de soci­etate nu poate zămisli alt fel de lid­eri politici decât de-alde Gabriel Izmană Oprea.

Un polițist a murit pe stradă. Într-un fel e și vina noas­tră. Pen­tru că ne com­placem.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Popa Ion

    Con­doleante fam­i­liei.

  2. Mariana Vlada

    R. I. P.

  3. Vali Ceaus

    Con­doleante familiei,dar se face mult tam-tam pe cazul asta,de mor­tii trim­isi de basrscu sa lupte pen­tru cauze care nu erau ale tarii,de ce nu se nimeni cu curu de pamant?

    • Jurnal de bord

      Păi hai să ne folosim creierul, s‑ar putea să aflăm răspun­sul la între­bare. Băs­escu a trimis oameni în mis­i­uni pen­tru că sun­tem parte a unei alianțe mil­itare, ceea ce înseamnă că tre­buie să mai și con­tribuim din când în când. Oamenii care s‑au dus acolo erau pregătiți pen­tru război și știau la ce să se aștepte. Un polițist scos în stradă și forțat să facă loc în trafic unui nes­imțit de min­istru nu con­simțise să-și riște viața pen­tru boul ăla. Acum e mai clară difer­ența din­tre cele două situ­ații? Sau de fapt obiec­tivul e să‑l înjurăm pe Băs­escu într-una, că altceva nu ne duce capul?

    • Vali Ceaus

      Jur­nal ,pen­tru omul mort imi pare rau,dar asta era mese­ria lui si oblig­a­tia pro­fe­sion­ala a lui,sa faca escorta,putea sa fie si scut la un even­tual atac

      • Sorin Sfirlogea

        Chiar dacă se afla într‑o coloană ofi­cială ile­gală? Chiar dacă era împins de supe­ri­ori să accel­ereze mai mult și mai mult?

  4. Anghel Mariana

    srein­cere con­doleante pare

  5. Anonymous

    Este cea mai clara sit­u­atie in care acest om bun de nimic, gen­er­alul de inten­denta zis „Izma­narul”, tre­buie sa demi­sioneze. Pen­tru ce l‑a sac­ri­fi­cat pe baiatul asta? Nu are cum sa jus­ti­fice. Orice om cu bun simt, dem­ni­tar fiind,chiar si min­istru de interne, se mul­tumeste cu o masina ce‑l insoteste.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu