Religie și terorism (I)

Din nou sânge. Din nou moarte. Și din nou între­barea care o avem toți în gând: când va veni și rân­dul nos­tru? Spaima se insin­uează iute în noi și hrănește cei mai urâți monștri: intol­er­anța, big­o­tismul, rad­i­cal­is­mul. Deo­cam­dată e doar șocul, e doar sur­priza totală față de amploarea aten­tat­u­lui din Paris. Privim încre­meniți imag­inile care se derulează pe ecrane, ca și cum ar fi un film de groază. Noi românii abia am tre­cut printr-un șoc sim­i­lar, din alte cauze, dar cu ace­leași efecte. Ce se întâm­plă cu lumea din jurul nos­tru? Nimic spe­cial. E doar cur­sul logic al unor eveni­mente care s‑au petre­cut în tre­cut și pe care atunci nu le-am înțe­les pe deplin sem­nifi­cați­ile.

Exo­dul magre­bian în Franța de la începutul anilor '70 n‑a avut nicio­dată vreo opre­liște de natură reli­gioasă, nimeni nu s‑a îngri­jo­rat atunci că pro­cen­tul de musul­mani crește prea mult și se gru­pează în per­iferii sărace. Mâna de lucru ieft­ină era foarte bună pen­tru muncile de jos, cineva tre­buia să curețe toalete, să spele vase, să măture orașele, să facă curățe­nie în hoteluri și în casele celor mai bogați. Nimeni nu s‑a gân­dit că pop­u­lația asta de import va avea o natal­i­tate prea mare pen­tru put­er­ile lor eco­nom­ice, încu­ra­jată de ser­vicii med­icale gra­tu­ite la care nicio­dată n‑ar fi avut acces în țările lor. Și că nu‑s destule toalete, străzi și hoteluri pen­tru câți copii de magre­bi­eni se vor naște. Ori poate că mai sunt toalete de spălat, dar la a doua sau a treia gen­er­ație foștii magre­bi­eni nu se mai privesc ca niște servi­tori recunoscă­tori și nu mai acceptă muncile astea. Vor mai mult. Și nimeni nu s‑a gân­dit că islamis­mul ar putea recu­pera nemulțu­mir­ile astea ca să le ghideze spre dis­trugere și teroare. Iată că s‑a întâm­plat însă. Și acum, și în aten­tatul de la Char­lie Hebdo.

Înde­părtarea lui Sadam Husein a fost prezen­tată ca o instau­rare a democrației într‑o țară care râvnea la val­o­rile occi­den­tale. În real­i­tate amer­i­canii și-au instau­rat supre­mația tem­po­rară în zona aceea plină de zăcăminte de petrol. Nimeni nu s‑a gân­dit însă la con­secințele înde­părtării unui regim care con­trola rad­i­cal­is­mul islamic și‑l menținea în lim­itele unui stat. Căci sin­gurele țări musul­mane sta­bile și rel­a­tiv pre­dictibile în com­por­ta­men­tul lor inter­național sunt cele care sunt orga­ni­zate ca dic­ta­turi reli­gioase. Iată că democrația nu funcționează pen­tru musul­mani, ba chiar favorizează apariția unor grupări teror­iste pre­cum statul islamic.

Relaxarea mil­i­tară a amer­i­canilor — parte a unei politici noi impusă de Barack Obama — s‑a vrut un sem­nal spre o democ­ra­ti­zare a lumii, în care nimeni să nu-și mai aroge rolul de jan­darm mon­dial. Strate­gii mil­i­tari amer­i­cani s‑au împărțit în două: puțini au susținut ideea, mulți au combătut‑o aprig. Nimeni nu s‑a gân­dit că a ignora statul islamic ar putea avea con­secințe atât de mari — teo­retic musul­manii ar fi tre­buit să apre­cieze pasul înapoi făcut de amer­i­cani și să înceteze atacurile teror­iste. Iată că extrem­is­mul islamic nu operează cu nuanțe. E totul sau nimic.

Sol­i­dar­i­tatea umană invo­cată de lid­erii europeni, mai ales de Angela Merkel, n‑a avut nici­când îngri­jo­rarea unor aten­tate atunci când au încu­ra­jat exo­dul musul­man din­spre Ori­en­tul Mijlociu. N‑a exi­s­tat nici o triere, nici o ver­i­fi­care, doar mase uri­așe de oameni recepțion­ați necondiționat în spațiul euro­pean cu statut de refu­giați și vise de emi­granți per­ma­nenți. Dar prob­a­bil că în afluxul ăsta de oameni au exi­s­tat condiți­ile prop­ice de a se stre­cura și niște teror­iști, deghizați îndemâ­natic în per­se­cu­tați ai sorții. N‑au adus arme, au adus prob­a­bil doar instrucți­u­nile de a orga­niza aten­tate, recrutând oamenii potriv­iți pen­tru asta. Și iată că au reușit.

Nici unul din­tre aceste eveni­mente și multe altele pe care nu le-am înși­rat aici sau nici nu le știu nu a cauzat aten­tatele de la Paris. Suma lor însă a con­dus către ceea ce azi vedem. Ne vom uita îngroz­iți la scenele din Franța, vom vedea cum crește numărul morților. Și într‑o zi ne va lovi revolta. Așa nu se mai poate. Teroarea tre­buie să înceteze. Și ne vom întreba cine o seamănă printre noi. Extrem­iștii musul­mani, de bună seamă. Și cum poate fi iden­ti­fi­cat un extrem­ist? Păi, nu poate fi deosebit de un musul­man mod­erat. Și acolo ne vom opri puțin și ne vom gândi: n‑ar fi mai bine să tragem linia asta de demar­cație pe acolo pe unde știm sigur că nu scapă nici un teror­ist printre noi? Și ne vom simți îmboldiți să strigăm cu toții: afară cu musul­manii din Europa!

Prob­lema e că abia atunci va începe războiul reli­gios. Iar războaiele astea, ca și pe cele nucleare, nu le poate câștiga nimeni.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Gheorghe Roman

    Turma s‑a luat dupa tine ,cu steagul ala pe fata,sau tu dupa turma.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu