Manual de zbor fără aripi

Noaptea era vâs­coasă, ca o păcură care te împre­soară pe neaștep­tate și căreia îi cazi pri­zonier înainte de a putea face ceva. Jeremy mergea pe stradă printre ceilalți trecă­tori fără să‐i vadă, fără să le simtă prezența — era doar el, luptându‐se să înain­teze prin atmos­fera neo­biș­nuit de densă a orașu­lui. Res­pira cu greu, fiecare pas era un uriaș efort și ceea ce îl îngrozea teri­bil era că nici măcar nu știa încotro se îndreaptă. Pe partea cealaltă a străzii zări intrarea într‐un parc și dintr‐o dată simți o dor­ință de nestăpânit de a evada din cușca de asfalt și metal a orașu­lui. Par­cul părea scă­parea sa.

Se așeză pe o bancă. Res­pi­rația i se lin­iș­tise, aerul rece al nopții îi umplea piep­tul și‐l calma trep­tat. Se întinse pe bancă cu o mână sub cap și privi cerul negru, înspăimân­tă­tor de gol. Nici stelele nu se zăreau deloc, ascunse de pâcla orașu­lui sau poate de norii pe care întuner­icul îi făcea inviz­ibili. Închise ochii și se lăsă să alunece în somn ca într‐o apă adâncă care nu te îneacă, ci te învăluie și te izolează pro­tec­tor de toate relele lumii.

Se trezi abia dimineața, înfrig­u­rat. În primele clipe se simți dezori­en­tat — uitase cum ajunsese acolo — și pen­tru câteva clipe se întrebă unde se află. Picioarele îi alunecaseră de pe bancă și se spri­jineau pe mar­ginea aleii par­cu­lui, atârnând nițel caraghios, într‐o pos­tură de bețiv. Lângă el ședea un bătrân care îl privea zâm­bind bla­jin.

- Bună dimineața, spuse bătrânul. Sper că nu ți‐am der­an­jat odi­hna când m‐am așezat lângă tine. E banca mea prefer­ată din parc, vin aici aproape în fiecare zi.
— Nici nu v‐am simțit.

Jeremy se ridică în capul oaselor și se spri­jini de spă­tarul băncii. Își cuprinse fața cu ambele palme. Obra­jii nebăr­bier­iți îi zgâriau palmele. Prob­a­bil arăt ca dracu', se gândi în sinea sa. Toate întâm­plările zilei ce tre­cuse îi inun­dară mintea și o stare de deznăde­jde îl cuprinse pe loc. Bătrânul, care îl privea cu curi­oz­i­tate, observă clipa întunecării lui.

- Ești bine?

Ce să‐i răspundă? Ce rost avea să‐i spună unui străin întâl­nit în parc despre toate prob­lemele lui? Și totuși, după ce privi în ochii bătrânu­lui, simți un fel de ten­tație de a povesti despre toate câte i se întâm­plaseră, ca și cum povestind ar fi scă­pat de povara chi­nu­itoare pe care o ducea cu sine. Fus­ese con­ce­diat — o greșeală stu­pidă, dar gravă, făcută la ser­vi­ciu — și nu a mai reușit să găsească de lucru. Apoi a avut niște prob­leme cu sănă­tatea. Cred­i­tul de la bancă n‐a mai putut fi plătit, au început necazurile mari. Familia îl pără­sise, soția luase sin­gu­rul copil și ple­case, spunând că e un ratat și că îi va trage în jos pe toți din jurul său. Pe urmă banca a venit să exe­cute locuința și l‐au scos în stradă. A ple­cat cu ce avea pe el. Banca aceea era locul primei sale nopți de vagabond. N‐avea unde să se ducă. Rămăs­ese cu puțini bani, poate îi vor ajunge câteva săp­tămâni sau luni, dacă e foarte chibzuit. Apoi nu știe ce va urma.

Bătrânul scoase din buzu­narul inte­rior al hainei sale un car­net de cecuri. Scrise ceva, rupse fila și i‐o întinse:

- Sunt un om bogat, am fost bancher, am o avere pe care vreau s‐o împart cu cei care au nevoie de aju­tor. Ia banii ăștia și pune‐te pe picioare. Peste exact un an ne întâl­nim aici și îmi vei da banii înapoi, dacă vei avea de unde.

Bătrânul se ridică și plecă. Jeremy îl privea îndepărtându‐se și i se părea că trăiește un vis. Pe fila de cec citi suma: un mil­ion de dolari.

Apoi au tre­cut zile, săp­tămâni și luni. Jeremy își jurase că nu va folosi banii prim­iți decât dacă va avea neapărat nevoie, ci că va încerca să reușească prin forțele pro­prii. Avea un vis mai vechi, să‐și deschidă o băcănie deosebită, ceva ce nu se mai putea găsi în oraș și hotărâse să încerce. Cu rez­erva de un mil­ion de dolari în buzu­nar îndrăznise să folosească puținii bani pe care îi mai avea ca să încerce. Și avus­ese pri­cepere și un dram de noroc: afac­erea se pus­ese pe picioare și mergea destul de bine. Nu devenise bogat, dar viața i se părea din nou că mer­ită trăită.

Când se împlinise un an de la întâl­nirea cu bătrânul din parc, Jeremy se felic­ită că nu încasase nicio­dată cecul. Alt­minteri n‐ar fi avut cum să‐și returneze dato­ria. Așa că puse cecul în buzu­narul hainei și plecă spre par­cul unde tre­bui să‐l întâl­nească pe bătrân. Așteptă toată dimineața, trecu apoi prânzul și după‐amiaza, dar bătrânul nu apăru. Aproape că se însera când o femeie care mătura aleile par­cu­lui se apropie de el.

- Vă văd stând aici de multă vreme. Aștep­tați pe cineva?
— Da, răspunse Jeremy. Ar fi tre­buit să mă întâl­nesc cu un domn în vârstă, cu părul alb și niște ochelari de vedere rotunzi. Știu că vine ade­sea aici, asta e banca lui prefer­ată.
— A, dom­nul Mar­vin, îl știu. Bietul de el s‐a prăpădit acum vreo câteva luni. Era sim­patic, familia mă rugase să mă mai uit după el când e pe‐aici. O luase razna de câțiva ani și trăia în lumea lui. Umbla prin parc și împărțea file de cec pen­tru că‐și imag­ina că e bogat și ajută oamenii. De fapt era lefter, îl întrețineau copiii lui. Păcat de el, era un om bun. Ce tre­abă aveați cu el?

* * *

Povestea asta e o ficți­une ce nu‐mi aparține. Ea este sce­nar­iul unui viitor scurt metraj prin care Roman Burlaca, stu­dent în anul IV la Fac­ul­tatea de Film din Chișinău, își va susține lucrarea de licență. Roman are 23 de ani și e regi­zorul mul­tora din­tre clipurile video ale proiec­tu­lui Carla's Dream (de pildă ăsta sau ăsta sau ăsta), iar eu am aflat de el din inter­viul pe care l‐a dat la EuropaFM. La finalul dis­cuției dezvăluie care e subiec­tul lucrării sale de licență — pen­tru că mi‐a plă­cut mult cum vede lumea și cum se raportează la sine ca artist, am luat povestea, am înflorit‐o puțin, i‐am pus un titlu și v‐am spus‐o. Este despre put­erea noas­tră de a zbura fără aripi, atunci când cineva sau ceva ne face să cre­dem în noi înșine. Fil­mul are să fie cu mult mai bun, sunt sigur.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu