Orice ar spune ci­neva, mo­dul în care a ac­țio­nat în ul­tima vreme pre­șe­din­tele Iohan­nis a fost im­pe­ca­bil. Pen­tru prima dată de când l‑am vo­tat sunt cu ade­vă­rat bu­cu­ros de ale­ge­rea pe care am făcut‑o atunci. Căci, după în­de­lun­ga­tele sale ab­sențe pu­blice și ne­nu­mă­ra­tele mele aș­tep­tări po­li­tice, o bună bu­cată de vreme am sim­țit tot mai multă dez­a­mă­gire în le­gă­tură cu tă­ce­rile și ne­im­pli­că­rile sale. Până într-acolo în­cât mi-am pus pro­blema că la ur­mă­toa­rele ale­geri pre­zi­den­ți­ale aș vota poate un alt can­di­dat, mai po­tri­vit, dacă acesta ar fi exis­tat.

Dar ceea ce s‑a pe­tre­cut în ul­tima vreme, această ne­aș­tep­tată — dar bi­ne­ve­nită — re­ve­nire pe scena po­li­tică mi‑a dat spe­ranța că to­tuși ar pu­tea de­veni un pre­șe­dinte bun pen­tru Ro­mâ­nia. Și spun asta gân­dindu-mă la con­sis­tența lo­gică a ges­tu­ri­lor sale, pe care le voi co­menta aici ca să le re­me­mo­răm:

  • A ofe­rit opo­zi­ției un prim-mi­nis­tru cu ade­vă­rat va­lo­ros (în per­soana lui Cio­loș) care a do­ve­dit ro­mâ­ni­lor că există și gu­ver­nare one­stă, fără co­rup­ție și min­ciuni po­puliste. Din pă­cate PNL nu și‑a fă­cut par­tea sa de treabă, nu a spri­ji­nit în mod real acest gu­vern, nu s‑a re­for­mat în in­te­rior și s‑a com­por­tat la­men­ta­bil în ale­geri, pier­zându-le. Iar ma­jo­ri­ta­tea ro­mâ­ni­lor care s‑au pre­zen­tat la vot n‑au în­țe­les va­loa­rea pe ter­men lung a unei schim­bări de ti­pul Cio­loș și au pre­fe­rat ace­leași pro­mi­siuni po­puliste și ne­re­a­li­za­bile.
  • A în­cer­cat apoi să sal­veze ce se mai pu­tea salva, lansând o dis­cu­ție cu Tă­ri­ceanu des­pre re­fa­ce­rea drep­tei po­li­tice care să de­vină ma­jo­ri­tară și să dea gu­ver­nul. Tă­ri­ceanu nu s‑a ri­di­cat la înăl­ți­mea șansei is­to­rice pe care o avea. Or­go­liu? Pros­tie? Am­bele?
  • A re­fu­zat can­di­da­tura unui prim-mi­nis­tru com­plet ne­po­tri­vit din multe puncte de ve­dere, dar mai ales din per­spec­tiva ima­gi­nii ex­terne a Ro­mâ­niei.
  • A enun­țat cu su­biect și pre­di­cat la ce­re­mo­nia de în­ves­tire că se aș­teaptă ca gu­ver­nul să spri­jine con­so­li­da­rea sta­tu­lui de drept și lupta îm­po­triva co­rup­ției. Dis­cur­sul a fost lip­sit de echi­voc, clar și concis. Gu­ver­nan­ții nu pot pre­tinde că n‑au în­țe­les me­sa­jul.
  • A re­ac­țio­nat pu­blic în mo­men­tul în care au apă­rut in­for­ma­ții cre­di­bile des­pre o po­ten­ți­ală or­do­nanță de ur­gență care să spele do­sa­rele pe­nale ale unor po­li­ti­cieni, re­pe­tând so­li­ci­ta­rea de a se res­pecta sta­tul de drept și a con­ti­nua lupta îm­po­triva co­rup­ției.
  • Nu s‑a mul­țu­mit cu atât, ci s‑a dus la șe­dința de gu­vern pen­tru a se asi­gura că gu­ver­nul nu face gre­șe­ala unor mo­di­fi­cări le­gi­sla­tive ire­pa­ra­bile. In­ter­ven­ția lui a sal­vat pro­ba­bil o zi de mier­curi nea­gră în is­to­ria po­li­tică a Ro­mâ­niei.

Pas cu pas, după cum are obi­ce­iul să spună, Iohan­nis a uzat de toate in­stru­men­tele pe care le avea la în­demână. A mai ră­mas unul: re­fe­ren­du­mul. Și pro­ba­bil că ar tre­bui să‑l uti­li­zeze și pe acesta la mo­men­tul oportun. Să ne pro­nun­țăm cu to­ții des­pre in­ten­ți­ile de gu­ver­nare ale PSD. De­si­gur, e o armă cu două tă­i­șuri, pen­tru că dacă iar avem ab­sen­te­ism și vine la vot doar o mi­no­ri­tate spă­lată pe cre­ier care răs­punde că orice ar face PSD e ok atâta vreme cât li se dă și lor niște po­mană, re­fe­ren­du­mul va de­veni le­gi­ti­ma­ția în alb pen­tru PSD pen­tru a face zob această țară. Așa­dar îna­inte de re­fe­ren­dum tre­buie cres­cută pu­țin “tem­pe­ra­tura” ce­tă­țe­ni­lor. Tre­buie să în­țe­le­gem toți miza is­to­rică a mo­men­tu­lui. Tre­buie să pri­ce­pem că acum e acum.

În șe­dința de la gu­vern la care a par­ti­ci­pat mier­curi, în fața pre­sei, Iohan­nis a dat cu­vân­tul lui Grin­deanu și l‑a in­vi­tat să spună pu­blic des­pre ce au dis­cu­tat, spe­rând ca pre­mi­e­rul să men­țio­neze as­pec­tele fi­er­binți ale mo­men­tu­lui: gra­ți­e­rea și schim­ba­rea co­du­lui pe­nal. Însă Grin­deanu, laș și lip­sit de ca­rac­ter, s‑a fă­cut că plouă și a ser­vit câ­teva fraze ge­ne­rale de ge­nul “to­tul e mi­nu­nat și vom face să fie bine, ca să nu fie rău”, după care a in­vi­tat presa să plece. Vă­zând că n‑a atins su­biec­tele im­por­tante, Iohan­nis a in­ter­ve­nit încă o dată și a vor­bit din nou clar și concis des­pre ceea ce el a nu­mit “el­e­fan­ții din în­că­pere”, asi­gu­rând presa că în acea șe­dință de gu­vern nu se vor adopta mă­suri ne­dis­cu­tate cu sis­te­mul de jus­ti­ție și cu so­ci­e­ta­tea ci­vilă. Toți am ră­su­flat ușu­rați. Pen­tru mo­ment pe­ri­co­lul era tre­cut.

Dar “el­e­fan­ții” din acea în­că­pere nu sunt sin­gu­rii des­pre care nu se vor­bește pu­blic. Sunt unii mult mai mari și mai pe­ri­cu­loși care bân­tuie prin Ro­mâ­nia și cu to­ții ne fa­cem că nu‑i ve­dem. Pri­mul el­e­fant este: vrem cu ade­vă­rat un stat de drept, unde co­rup­ția este pe­dep­sită as­pru și le­gile sunt apli­cate la sânge? Dacă am face un re­fe­ren­dum cu par­ti­ci­pare de peste 70% ce re­zul­tate am ob­ține? Pen­tru că avem o te­ri­bilă în­cli­na­ție na­țio­nală spre așa-nu­mita des­cur­că­re­ală, care nu e alt­ceva de­cât oco­li­rea le­gii prin pile, re­la­ții și cu­noș­tințe. Iar al doi­lea el­e­fant este: Sun­tem de acord ca un par­tid la pu­tere, ori­care ar fi el, să facă ce vrea cu le­gile ță­rii dacă ne dă po­meni prin mă­ri­rea sa­la­ri­i­lor și scu­ti­rea de taxe și im­po­zite? Sun­tem dis­puși să ne vin­dem dem­ni­ta­tea pen­tru o bu­rtă mai plină?

Să nu ne amă­gim: aceștia sunt ade­vă­ra­ții el­e­fanți cu care Iohan­nis va tre­bui să se con­frunte. Pen­tru că acest răz­boi po­li­tic abia a în­ce­put și nu se va sfârși prin ne­go­ci­ere și com­pro­mis. Se va ajunge fie la că­de­rea gu­ver­nu­lui, fie la an­ti­ci­pate, fie la sus­pen­da­rea pre­șe­din­te­lui. E pre­gă­tită Ro­mâ­nia să-și sus­țină un pre­șe­dinte care luptă pen­tru stat de drept? Dar tu? Tu ești pre­gă­tit?


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Sorin Sfirlogea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. bejan

    Sunt prea mari in­te­re­sele pen­tru ca ac­tu­a­lul gu­vern sa re­nunte la le­gile care‑i scapa de pus­ca­rie pe pe­na­lii do­ve­diti. Ne agi­tam, dar par­ghi­ile sunt in mana lor. Trist!

    • Sorin Sfirlogea

      Eu zic să nu dez­ar­măm. S‑au în­tâm­plat și în tre­cut lu­cruri pe care nu le cre­deam po­si­bile: Ro­șia Montană, Co­lec­tiv, miș­că­rile pen­tru pă­duri. To­tul e să nu ce­dăm.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.