Sunt în Karlsruhe pentru câteva zile. Seara mă întorc la hotel și intru pe net ca să aflu ce năzdrăvănii s‑au mai întâmplat în lume, pentru că pe străzile Germaniei lucrurile par temeinic așezate, ca și cum toate ar fi la locul lor, în bună regulă. Oamenii sunt politicoși și decenți, străzile sunt curate, afacerile par să meargă netulburate. Probabil că nu‑i chiar așa, nicăieri nu există perfecțiune, dar dacă un loc este cel mai aproape de ea, probabil că e aici.
Citeam diverse articole prin presă și pe bloguri, când am observat că încă nu s‑au stins ecourile gestului lui Depardieu, că încă se comentează intens despre subiect. Spre surpriza mea, mai toate articolele atacă problema din același unghi: are sau nu dreptul să-și mute averea în altă țară? Nedumerit de insistența cu care se dezbate legitimitatea legală, am îndrăznit să fac un comentariu despre aspectele morale ale gestului. Mi s‑a răspuns că fiscalitatea nu are nimic de a face cu legalitatea și moralitatea. Am contraatacat spunând că nu se poate să le separăm complet, pentru că atunci înseamnă că validăm și alte comportamente pe care altminteri le condamnăm vehement. “Și ce dacă s‑a răzgândit după ce s‑a îmbogățit? Numai boul e consecvent!”. Am ripostat explicând că nu s‑a răzgândit după ce s‑a îmbogățit, ci abia când s‑a propus schimbarea sistemului de taxare, deci din rațiuni pur mercantile. Am fost apoi pus la punct că libertatea de a face orice dorești este sfântă și orice abatere de la această dogmă, fie și una justificată de argumente morale, este stângism, socialism sau comunism.
M‑am întrebat ce argumente aș mai putea aduce la o astfel de abordare. Nici unul. Așa că m‑am oprit din polemică. Radicalismul de dreapta e probabil în plină ascensiune. Recentele alegeri parlamentare au răscolit nervi și orgolii prin rezultatele lor. Mulți dintre cei ce apreciază ideologiile liberale au devenit mult mai vehemenți în exprimare, aproape extremiști. Morala nu mai e importantă, ceea ce contează este să distrugem stânga. Indiferent de mijloace, indiferent de consecințe.
Dar venind către hotel, privind Germania de pe stradă, am înțeles ce argument aș fi putut să aduc. Desigur, aici proprietatea e respectată. Libertatea de a dispune de averea ta este la ea acasă. Dar nu asta face din Germania un succes economic și social de invidiat. Nu doar asta. Ci mai ales faptul că germanii își țin promisiunile, chiar dacă ar ieși în pagubă făcând‑o. Și toți — occidentali sau est-europeni, americani sau asiatici — admirăm asta la ei. Iar valoarea aceasta națională este ceva ce cântărește mai mult decât toate libertățile fiscale din lume. Asta este valuta lor forte. Certitudinea calității fiecărui automobil Mercedes e mai importantă decât toate dividendele acționarilor firmei. Tocmai pentru că nu depinde de ideologiile puterii, nu se negociază în funcție de contextul economic, nu se ajustează în funcție de client.
Iar când îți lipsește tăria de caracter, fibra morală care te articulează ca om, nu ești nici socialist, nici liberal. Ești doar o lichea.
Lasă un comentariu