Împarte cu prietenii










Submit

Cei cărora le mai pasă

Cred că Monica Maco­vei avea drep­tate când des­cria PSD ca un grup infrac­țio­nal orga­ni­zat. De fapt asta îi deo­se­bește de cele­lalte par­tide, pro­fe­si­o­nis­mul cu care prac­tică infrac­țio­na­li­ta­tea, corup­ția. N-am să o fac pe nai­vul spu­nând că în alte par­tide nu există corupți. Cu sigu­ranță că sunt. Dar nici un alt par­tid nu a ajuns la meca­nis­mele unse și reglate ale PSD-ului, nici unii din­tre ei nu sunt așa de rela­țio­nați cu toate cele­lalte stra­turi ale soci­e­tă­ții, de la jude­că­tori și pro­cu­rori până la oameni de afa­ceri. E o incre­di­bilă incren­g­ă­tură pe care au construit-o în anii de după '89, iar acum se ridică nițel pânza care aco­pe­rea între­gul eșa­fo­daj de ochii noș­tri, iar ceea ce vedem ne îngro­zește, dar n-ar tre­bui să ne sur­prindă.

E o ilu­zie și o dovadă de nai­vi­tate să mai judeci riva­li­tă­țile din­tre PSD și par­ti­dele libe­rale în ter­meni de anta­go­nie ide­o­lo­gică stânga-dreapta. PSD nu repre­zintă stânga, nu are nici o legă­tură cu social-democrația (las aici la o parte cât de libe­rali sunt libe­ra­lii, e o altă poveste). PSD este un grup mafiot struc­tu­rat a cărui filo­zo­fie de acce­dere la putere se bazează pe înșe­la­rea celor proști și nee­du­cați — care sunt mulți în țara asta — prin pro­mi­siuni deșarte des­pre un stat-părinte care îți dă și-ți bagă și-n trai­stă. Ceea ce se întâm­plă în spa­tele dis­cur­su­ri­lor pseudo-socialiste ale celor ce sunt tri­miși la tele­vi­zor să vor­bească pros­ti­mii este sin­te­ti­zat per­fect de con­ver­sa­ția lui Hre­ben­ciuc cu Șova, sur­prinsă în inter­cep­tă­rile DNA:

Şi mai e legea 78. […] Aia e lege făcută de Sto­ica în 2000, atunci am aprobat-o ca tâm­pi­ţii. […] Năs­tase a fost prima vic­timă a aces­tei legi. E un arti­col 13 care spune aşa: influ­enţa­rea în cali­tate de şef de par­tid nu ştiu ce, orga­ni­za­ţie şi altele, nu numai par­tid, influ­enţa­rea şi lua­rea deci­zi­i­lor, cum e tre­cut acolo, pen­tru obţi­ne­rea de foloase necu­ve­nite, bani sau bunuri pen­tru sine sau pen­tru altul. Aşa l-au băgat şi pe Liviu cu refe­ren­du­mul. […] Deci, auto­mat, sun­tem beliţi. Tre­buie puse la punct astea pen­tru că, îţi spun, sun­tem degeaba.

A nu fi degeaba este rațio­na­men­tul în baza căruia poli­ti­cie­nii aspiră la putere. Nu te-ai dus în par­la­ment degeaba, e musai să existe un câștig din ches­tia asta, iar legile tre­buie votate ca să nu deran­jeze bunul mers al afa­ce­ri­lor par­la­men­ta­ri­lor.

Inter­cep­ta­rea aces­tei con­ver­sa­ții, care înțe­leg că nu s-a des­fă­șu­rat la tele­fon, ci față în față, relevă o ope­ra­țiune de filare foarte labo­ri­oasă, cu micro­foane insta­late și dube cu echi­pa­ment de inter­cep­tare. Ca-n filme. Iar con­se­cința este că legea ami­nis­tiei este — pen­tru moment — impo­si­bil de tre­cut, căci ar tor­pila cam­pa­nia elec­to­rală a lui Ponta și ar stârni niște pro­teste seri­oase. Pen­tru Hre­ben­ciuc nu mai rămâne decât vari­anta sinu­ci­de­rii poli­tice. Demi­sia din Par­la­ment nu este un gest de onoare, ci un ordin de la par­tid: dacă vrei să mai ai vreo șansă de scă­pare prin gra­ți­ere, pleacă.

Dis­cu­tând cu Șova des­pre o lege a amis­tiei care să aco­pere exact fap­tele sale din dosa­rul cu retro­ce­da­rea supra­fe­țe­lor de pădure, Hre­ben­ciuc își recu­noaște vino­vă­ția. Coro­bo­ra­rea celor două dosare — cel al pădu­ri­lor cu cel al tra­fi­cu­lui de influ­ență — poate duce ușor un com­plet de jude­cată la con­clu­zia con­dam­nă­rii pen­tru ambele capete de acu­zare. Foarte pro­ba­bil că asta se va întâm­pla până la urmă, iar PSD-ul se deba­ra­sează de guzgan fără nici un fel de remu­ș­cări. Doar Șova mai e ținut încă la piept, dar am o bănu­ială că Drag­nea își ascute de zor cuți­tele.

Ulti­mele dosare scoase la lumină ar tre­bui să lămu­rească și cel mai îndoc­tri­nat fan al PSD-ului că aici nu vor­bim de mâna lui Băsescu. Dimen­siu­nile și impli­ca­ți­ile aces­tor scan­da­luri depă­șesc cu mult ceea ce ar fi putut orches­tra pre­șe­din­tele, pre­su­pu­nând că s-ar fi apu­cat de așa ceva. De la dosa­rul Micro­soft până și Ponta a renun­țat să mai denunțe regi­mul băsist în con­e­xiune cu acțiu­nile DNA. Dan Tur­tu­rică face niște inte­re­sante con­e­xiuni între recen­tele con­flicte din Ucraina, inter­dic­ția pusă unor ofi­ci­ali maghiari de către SUA și dosa­rele de corup­ție de la noi. Sfe­rele de influ­ență în regiune nu se câștigă doar prin răbo­aie con­ven­țio­nale — e sufi­cient să sus­ții adu­ce­rea în frun­tea unui stat a unei găști de tâlhari și min­ci­noși ca să poți con­trola tot ce se întâm­plă acolo. Este posi­bil și pro­ba­bil că SUA sunt — într-un fel sau altul — în spa­tele aces­tei cură­țe­nii făcute în Româ­nia.

Dar cură­țe­nia nu se poate rezuma la ceea ce am văzut până acum. De-abia am zgâriat supra­fața, can­grena se întinde mult în adân­cime. Mai sunt mulți șobo­lani de scos din viziuni, iar asta nece­sită timp. E nevoie să facem și noi un gest care să arate că ne pasă de ceea ce se întâm­plă cu țara asta. E momen­tul să pro­băm fap­tul că există o sumă de oameni care nu și-au pier­dut busola morală, care vor cu ade­vă­rat să vadă corup­ția adusă în fața jus­ti­ției. E vre­mea să ară­tăm ori­cui o fi în spa­tele aces­tei cură­țe­nii că are pen­tru cine să se zbată. Că mai sun­tem aici, că ne mai pasă.

Și e o sin­gură moda­li­tate prin care putem face asta: votând unul din­tre cei doi can­di­dați — Iohan­nis sau Maco­vei — care se află de par­tea aceasta a bari­ca­dei. Și chiar dacă în final vor pierde, tre­buie măcar să demon­străm că pierd la mus­tață, că nu sun­tem o sim­plă turmă de proști mânată din spate de păpușa­rii roșii. Pen­tru că dacă ratăm această demon­stra­ție, Hre­ben­ciuc va fi avut drep­tate. Sun­tem degeaba.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *