Împarte cu prietenii










Submit

Cea mai economie de piață

Între mul­tele rele ale soci­a­lis­mu­lui ști­in­ți­fic din vre­mea lui Ceau­șescu eco­no­mia de stat pla­ni­fi­cată se găsea la loc frun­taș. Fap­tul că n-aveam pro­duse româ­nești de cali­tate era expli­cat de cri­ti­cii sis­te­mu­lui prin absența com­pe­ti­ției, care — se știe — este moto­rul pro­gre­su­lui teh­nic și eco­no­mic. Toți româ­nii cre­deau pe atunci că, dacă am trece la o eco­no­mie des­cen­tra­li­zată, de piață, lucru­rile vor deveni mult mai bune pen­tru noi. Așa gân­deam și eu.

Tim­pul ne-a ară­tat apoi că nici eco­no­mia de piață nu e chiar solu­ția per­fectă. Apo­lo­ge­ții ei con­ti­nuau să o laude spu­nând că rezul­ta­tele ei sunt ori­cum mai bune decât cele ale eco­no­miei soci­a­liste. În mare parte sunt de acord. Există și cazuri când aș avea ceva argu­mente împo­triva libe­ra­li­ză­rii eco­no­mice, dar cum să împaci două sis­teme de gân­dire dia­me­tral opuse și să le aplici con­co­mi­tent? Se poate spune că, pen­tru binele gene­ral, merită să accepți câteva sacri­fi­cii atunci când sunt avan­ta­jele sunt însem­nate. Dar oare sunt?

Nu mai departe decât marți, 28 apri­lie, repre­zen­tanți ai mari­lor lan­țuri de hyper­mar­ke­turi au fost con­vo­cați la comi­sia de agri­cul­tură a came­rei depu­ta­ți­lor pen­tru a explica dacă și de ce au cres­cut în ultima vreme pre­țu­rile pro­du­se­lor ali­men­tare, în pream­bu­lul unei anun­țate redu­ceri de TVA. Con­ți­nu­tul dis­cu­ți­i­lor este nere­le­vant — să zicem că în mod pre­dic­ti­bil totul s-a ter­mi­nat în coadă de pește — dar fap­tul în sine mi se pare mai demn de dis­cu­tat decât poten­ți­a­lele cla­ri­fi­cări care ar fi putut fi aduse. Care va să zică într-o eco­no­mie liberă și de piață legi­sla­ti­vul țării cheamă comer­ci­an­ții să le ceară soco­teală că măresc pre­țu­rile? Ne-am întors la eta­tism și eco­no­mie pla­ni­fi­cată? Am reve­nit iarăși la mer­cu­ri­a­lul lui Ceau­șescu? Desi­gur că nu. Dar par­la­men­ta­rii vor să ne arate că îi frământă grija pen­tru binele nos­tru.

Curios, când vine vorba de bănci, lucru­rile nu mai stau la fel. Acolo, dim­po­trivă, cei mai mulți din­tre par­la­men­ta­rii noș­tri sunt de părere că dobân­zile, comi­si­oa­nele și mone­dele cre­di­te­lor sunt supuse jocu­lui liber al pie­ței și că ei nu pot să inter­vină. Dacă o bancă țepu­iește niște români, ghi­nion! Fra­ie­rii să plă­tească. Oare de ce nu aplică ace­eași logică și la ali­mente? Au scum­pit maga­zi­nele car­nea, deși guver­nul a scă­zut TVA-ul? Ghi­nion, plătiți mai mult! Așa e în eco­no­mia de piață! Desi­gur expli­ca­ția e sim­plă: păpica afec­tează tot popo­rul, cre­di­tele doar câteva zeci de mii de voturi.

Există desi­gur și un revers al meda­liei. Ca un făcut, pre­țu­rile din marile hyper­mar­ke­turi și super­mar­ke­turi sunt rela­tiv ali­ni­ate unele față de altele. Nu nea­pă­rat egale, dar există întot­dea­una o pro­por­țio­na­li­tate a lor. Pen­tru că fie­care jucă­tor impor­tant de pe piața asta își urmă­rește com­pe­ti­ția atent și încearcă să nu se dis­tan­țeze prea mult de cei­lalți. Știu sigur de pildă că marii reta­i­leri au "spi­oni" prin­tre anga­ja­ții com­pe­ti­ției, pe care îi recom­pen­sează în diverse moduri pen­tru a afla ime­diat care sunt miș­că­rile tac­tice ale celor­lalți. Așa știu exact când se lansează o pro­mo­ție, când se face o cam­pa­nie impor­tantă și cum pot să reac­țio­neze efi­cient.

Nu există nici o con­spi­ra­ție mondi­ală împo­triva noas­tră, dar mira­cu­los de pre­cis și de stra­niu în Româ­nia pre­țu­rile cresc în pre­a­jma săr­bă­to­ri­lor, atunci când în toată lumea civi­li­zată scad. Peri­oa­dele de sales au și ele un spe­ci­fic autoh­ton: tri­coul care costă 150 de lei este scum­pit la 200 de lei, apoi ofe­rit cu redu­cere la 170 de lei.

În con­se­cință mări­rea pre­țu­ri­lor ali­men­te­lor, dacă e să se întâm­ple, se va face în mod con­ju­gat. Nu e nevoie de multe înțe­le­geri între marii jucă­tori pe care să le inves­ti­gheze con­si­liul con­cu­ren­ței. E o soli­da­ri­tate care trece limi­tele com­pe­ti­ției și dacă ajung cu toții — pro­du­că­tori, dis­tri­bu­i­tori și reta­i­leri — la con­clu­zia că e rost de câști­guri mai grase, se vor ali­nia rapid în a crește pre­țu­rile și a anula ast­fel efec­tele scă­de­rii TVA-ului. Nu brusc, nu fățiș, ci trep­tat, pas cu pas. Iar banii ăia n-or să mai meargă la Ponta, dar nici în buzu­na­rul nos­tru, ci la ei.

Româ­nul, mai ales cel din mediul urban, nu prea are alte opțiuni. De unde să cum­pere mân­care? Păi de la super­mar­ket. Așa că mai înjură nițel pe toți, strânge din dinți și plă­tește. Și pe urmă lumea se liniș­tește și Ponta poate să rapor­teze îna­inte de urmă­toa­rele ale­geri că a scă­zut TVA-ul la ali­mente. Și proș­tii îl vor vota.

Cine ia măsuri eco­no­mice în Româ­nia? Guver­nul. Și cine hotă­răște ce efect au măsu­rile eco­no­mice și guver­nează de facto Româ­nia? Hmmm… Cine zice că sun­tem o eco­no­mie de piață?


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *