Împarte cu prietenii










Submit

Bărbați din carton

Cu mulți ani în urmă am auzit întâm­plă­tor o vorbă care mi-a rămas în minte. Nu mai țin minte împre­ju­ra­rea în care mă aflam, cred că undeva în tren, ascul­tând o con­ver­sa­ție a altor per­soane com­plet stră­ine mie, care poves­teau des­pre cineva care și-a vădit brusc urâ­țe­nia carac­te­ru­lui după ce se stră­du­ise înde­lung să facă o cu totul altă impre­sie celor din jur. Unul din­tre cei ce dez­bă­teau com­por­ta­men­tul împri­ci­na­tu­lui a con­clu­zio­nat filo­zo­fic apropo de insu­fi­cienta cunoaș­tere a carac­te­ru­lui său: bă, dacă vrei să știi câți bani face un băr­bat, tre­buie să vezi cum se com­portă la drum, la bani, la femei și la bău­tură. Mi s-a părut atunci doar o vorbă din popor, nu toc­mai demnă de a fi memo­rată, deși pe moment mi-a atras aten­ția prin carac­te­rul său inso­lit. Însă cumva s-a întâm­plat că n-am uitat-o și mai târ­ziu am pri­ce­put ce vroia să spună această expre­sie, descoperindu-i înțe­le­suri pe care ini­țial nu le-am des­ci­frat.

Dru­mul era o încer­care a nepre­vă­zu­tu­lui, mai cu seamă în vre­mu­rile mai de demult când a călă­tori pre­su­pu­nea mai multă aven­tură și necu­nos­cut decât azi. Nu de puține ori puteai ajunge în situ­a­ții difi­cile — lipsa apei sau a mân­că­rii, epu­i­za­rea fizică sau neaș­tep­tate și grave intem­pe­rii — care-ți dădeau măsura carac­te­ru­lui, căci a cunoaște un băr­bat la drum înseamnă să-i tes­tezi soli­da­ri­ta­tea cu gru­pul în care se află, măsura în care e pre­gă­tit să-i ajute pe cei­lalți lăsându-se pe sine la urmă.

Banii erau și încă sunt o încer­care a cum­pă­tă­rii. Lăco­mia ne pierde ade­sea min­țile și mulți sunt aceia care în fața unei sume sem­ni­fi­ca­tive de bani sunt gata să uite de pri­e­te­nie, de rude­nie sau chiar de ome­nie. Se spune că ori­cine are un preț, adică un prag măsu­rat în bani din­colo de care este pre­gă­tit să comită fapte pe care alt­min­teri le-ar fi repu­diat cu vehe­mență. A cunoaște un băr­bat la bani înseamnă să-l pui în fața pro­priei sale lăco­mii, să-l aduci în veci­nă­ta­tea pra­gu­lui său psi­ho­lo­gic și să observi cât de jos este acesta. Unii cedează nespus de iute.

Femeia este ten­ta­ția ani­ma­lică. Să încerci limi­tele unui băr­bat expunându-l nuri­lor ire­zis­ti­bili ai unei femei înseamnă să-l con­frunți direct cu demo­nii ani­ma­lu­lui din sine. O dată dez­lăn­țu­ită fiara sexu­ală dină­un­trul său, carac­te­rul său își va schimba cur­sul, va uita de pri­e­teni și de fami­lie și nu va năzui decât spre împre­u­na­rea fizică. Se spune că isto­ria lumii este scrisă de fapt de femei, căci nenu­mă­rate răz­bo­aie și ali­anțe au fost mânate de far­me­cele unor femei fru­moase sau puter­nice. Cher­chez la femme.

Bău­tura este încer­ca­rea dro­gu­lui, a anu­lă­rii ori­că­ror forme de auto­con­trol atent regi­zat. Buta­fo­ri­ile com­por­ta­men­tu­lui pre­fă­cut se pră­bu­șesc înmu­iate de alcool, lăsând să se vadă ade­vă­ra­tul per­so­naj din spa­tele sce­no­gra­fiei. Cu toții am văzut per­so­naje din antu­ra­jul pro­priu care au com­por­ta­mente ridi­cole sau chiar sur­prin­ză­toare atunci când se îmbată.

Mă uit din această per­spec­tivă la marii băr­bați ai poli­ti­cii dâm­bo­vițene, toți cam­pi­oni închi­pu­iți ai tutu­ror vir­tu­ți­lor ima­gi­na­bile: inte­li­genți, spi­ri­tu­ali, puter­nici, ele­ganți, com­pe­tenți, sedu­că­tori, invin­ci­bili. Cu toții defi­lează în prim-planurile tele­vi­ziu­ni­lor, surâ­zând supe­rior și afa­bil, ca și cum ne-ar gra­tula pe toți cu o clipă din nepre­țu­ita lor aten­ție. Din lumea lor veniră cu greu ca să ne-audă che­ma­rea. Dar de fie­care dată când e vorba să treacă prin fur­cile cau­dine ale aces­tor încer­cări, fibra lor morală se dove­dește a fi extrem de firavă. Marii băr­bați nu sunt din fier, cum se pre­tind, ci dintr-un amă­rât de car­ton, nici ăla de prea bună cali­tate.

Tări­ceanu, de pildă, nu poate rezista nuri­lor feme­i­lor și până acum cinci făp­turi dia­fane l-au adus în fața alta­ru­lui, fără să le numă­răm pe alea care s-or fi mul­țu­mit cu vreo tăvă­leală oca­zio­nală. Sunt sigur că mai sunt mulți ca el prin clasa poli­tică. Băsescu are mai multă stă­pâ­nire când vine vorba de femei, s-ar zice că le domină el pe ele, dar pare să nu reziste ten­ta­ți­i­lor bău­tu­rii. N-ar fi sin­gu­rul. Pe mulți alții i-au pier­dut banii și au ajuns să schimbe par­ti­dele aler­gând după încă o miză finan­ci­ară, mânați din spate de o ire­me­di­a­bilă lăco­mie.

Iar acum, în fine, nepre­vă­zu­tul îi lovește cel mai amar­nic. Nu e aven­tura dru­mu­lui, cum era odi­ni­oară, ci puș­că­ria. Aflați în fața per­spec­ti­vei neaș­tep­tate de a petrece un timp în spa­tele unor gra­tii, în con­di­ții de viață pe care le putem numi pre­care, băr­ba­ții fal­nici ai poli­ti­cii româ­nești se topesc ca niște lumâ­nări și se com­portă ca niște lice­eni prinși că fumează în toa­leta șco­lii. Se vai­cără pe unde apucă de con­di­ți­ile din arest, defi­lează cu cătu­șele ridi­cate dea­su­pra capu­lui ca niște pri­go­niți ai sor­ții, ba chiar își des­co­peră subit tot felul de boli care nu păreau să-i supere câtă vreme erau liberi. Dintr-o dată devin car­d­iaci, dia­be­tici și reu­ma­tici, dintr-o dată sănă­ta­tea lor nu poate suporta con­di­ți­ile din deten­ție. Doar corup­ția le mai alină puțin sufe­rința.

Ulti­mul pe listă este Oprescu. Fiind medic, simu­lă­rile sale au un par­fum de pro­fe­sio­na­lism — își injec­tează supra­doze de insulină că să i se facă rău și să fie dus la spi­tal. Totul în spe­ranța că vreun con­frate de-al său va avea milos­te­nia de a-l interna, declarându-l inapt pen­tru celula puș­că­riei. Spre cin­stea lor, cei ce l-au con­sul­tat nu doar că n-au con­sim­țit la min­ciună, ci au și decla­rat public ce anume pro­voacă "agra­vă­rile" dia­be­tu­lui dom­nu­lui Oprescu, adă­u­gând că e o prac­tică obiș­nu­ită a unor dia­be­tici care vor să fie spi­ta­li­zați.

Dar, dră­cia dra­cu­lui, tra­ta­men­tul cu insulină i se admi­nis­tra deți­nu­tu­lui Oprescu la infir­me­rie. Deci cine îi dădea supra­doză? Mis­ter total. Până mai zilele tre­cute când au picat peste el cu un con­trol ino­pi­nat în celulă și l-au găsit cu două fla­coane sub sal­tea. Încă o legendă a mare­lui băr­bat de fier, inex­pug­na­bil și de neîn­frânt, s-a dărâ­mat. Și ăsta tot din car­ton e.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *