Împarte cu prietenii










Submit

Strategia așteptării

Avem un nou guvern, com­pus în majo­ri­tate din nume noi, de care n-am mai auzit în pei­sa­jul poli­ti­cii româ­nești. Pro­ba­bil că nu e per­fect. De fapt sigur nu e per­fect. Dar e mult mai bine, sper, prin com­pa­ra­ție cu ce am fi avut dacă pro­ce­du­rile poli­tice ar fi func­țio­nat ca de obi­cei, dacă s-ar fi ajuns la un nou guvern PSD-UNPR-ALDE. Și nu era impo­si­bil asta. Cine a dus lucru­rile în cu totul altă direc­ție? Să fim sin­ceri: în cea mai mare măsură Iohan­nis. În stradă nu exista nici o reven­di­care de tipul guver­nu­lui teh­no­crat, se spu­nea doar ple­cați cu toții, ceea ce e îndrep­tă­țit, dar nu e deloc feza­bil.

Schim­ba­rea cla­sei poli­tice e desi­gur un dezi­de­rat mai vechi, doar că n-am găsit până acum moda­li­ta­tea de a o face să se întâm­ple. La vot facem cum facem și tot ăia apar în par­la­ment. Și ne între­băm unii pe alții: cum schim­băm clasa poli­tică? Poate printr-un nou guvern, mai putin poli­tic, teh­no­crat, ne pro­pune Iohan­nis. Strâm­băm din nas. Nuuu! Nici vorbă. Asta înseamnă că schim­băm încet. Noi vrem ime­diat.

Așa că lumea se uită la acest nou guvern și face com­pa­ra­ții. E mai bun? E mai com­pe­tent? E mai neco­rupt? Nimeni nu face com­pa­ra­ția cu poten­ți­a­lul guvern poli­tic care l-am fi avut dacă nu se schimba nimic. Toată lumea com­pară acest guvern cu pro­pri­ile pro­iec­ții și per­cep­ții. Lista cu miniș­tri e de rahat, zice cineva. Ai o listă alter­na­tivă? întreb eu. Păi cum să fie minis­tru per­soana X? mi se replică. Nu există opi­nii clare des­pre cine ar tre­bui să ocupe un por­to­fo­liu, dar există opi­nii foarte ferme des­pre cine NU ar tre­bui să ajungă acolo. Și, firesc, pe ori­cine ai pune în sca­u­nul unui minis­ter se va găsi o sumă de oameni care să-l con­teste.

Cea mai fru­moasă teo­rie e aia cu Soros. Toți sunt oame­nii lui Soros și or să facă numai ce vrea Soros. Prin com­pa­ra­ție nu ne-ar fi plă­cut mai mult nici să fie oame­nii lui Drag­nea și să facă numai ce vrea Drag­nea, după cum nu ne-ar fi plă­cut nici un guvern libe­ral. Sin­gu­rul lucru care ne-ar con­veni fie­că­ruia din­tre noi ar fi să fie oame­nii MEI și să facă numai ce vreau EU. Cam asta e Româ­nia civică: o sumă de nemul­țu­miți, fie­care cu agenda LUI, nedo­rind să nego­cieze una colec­tivă, ci spe­rând pasiv la un guvern care îi va face pe plac LUI. De pildă cineva se agita dis-de-dimineață pe net că vrea să fie pri­o­ri­tare pro­te­ja­rea pădu­ri­lor și a par­cu­lui Rete­zat — un guvern care nu se ocupă neîn­târ­ziat de pro­blema asta este clar incom­pe­tent, vân­dut lui Soros și corupt.

O foto­gra­fie de la mani­fes­tă­rile din piața Uni­ver­si­tă­ții a făcut un pic de isto­rie. O tânără exprimă ceea ce vrea soci­e­ta­tea civilă și mai ales tine­rii: schim­bare. A cui? A cla­sei poli­tice, firește! Iată, spun toți, așa nu se mai poate.

Însă poate că ar tre­bui să citim mai atent pan­carta aceea, pen­tru că ne mai spune ceva. Ne zice și CUM tre­buie să se facă schim­ba­rea. Clasa poli­tică să facă ce tre­buie făcut, să se auto­li­chi­deze, să se autoa­ni­hi­leze, să-și facă seppuku. Estimp, ei o să aștepte. Pasivi, dezim­pli­cați, dar alerți. Și o să cri­tice. Totul. Orice.

Hai, poli­ti­cie­ni­lor, v-ați schim­bat? Că ne gră­bim…


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *