Împarte cu prietenii










Submit

Sistemul cangrenat

Impre­sia pe care majo­ri­ta­tea din­tre români o au este că, atunci când un par­tid câștigă ale­ge­rile și preia guver­na­rea, este cât se poate de sim­plu să treacă la înde­pli­ni­rea pro­mi­siu­ni­lor făcute. Nu tre­buie decât să-și numească miniș­trii și secre­ta­rii de stat pe func­ții și să-i dea bătaie. Însă, de mai bine de 25 de ani, con­sta­tăm că lucru­rile nu stau deloc așa. Dacă e vorba de niște pre­ve­deri legi­sla­tive care tre­buie modi­fi­cate, treaba merge rela­tiv repede: se dau iute hotă­râri de guvern și ordine de minis­tru, căci toate astea depind doar de nou-numiții guver­nanți. Dacă însă e vorba de măsuri mai ample, care nece­sită acțiuni con­crete și pro­iecte deru­late, lucru­rile se potic­nesc la fel de repede. Pen­tru că de data asta nu guver­nan­ții cei noi tre­buie să le exe­cute, ci un întreg apa­rat func­țio­nă­resc aflat în slu­jba admi­nis­tra­ției publice.

Să luăm ca exem­plu situ­a­ția pre­zentă. Câtă vreme a fost vorba de ordo­nanțe pen­tru gra­ți­ere și dez­in­cri­mi­nare a abu­zu­lui în ser­vi­ciu, PSD a fost foarte efi­cient și prompt. La fel s-a întâm­plat și cu mări­rile de pen­sii și sala­rii: câteva hotă­râri de guvern și treaba a fost sau va fi făcută, căci armata func­țio­nă­rească din spate e foarte feri­cită de gene­ro­zi­ta­tea par­ti­du­lui de la putere. Pro­blema e că sunt minis­tere unde nu prea e nimic de dat, ci e doar de făcut. Ori munca se pare că nu e toc­mai pri­e­tena cea mai bună a func­țio­na­ru­lui public. În această dilemă a căzut și minis­trul turis­mu­lui — Mir­cea Titus Dobre — care con­stată că minis­te­rul său este "un sis­tem can­gre­nat, în care fie­care pro­te­jează pe fie­care". Iată ce declară pen­tru DigiTv:

Este un sis­tem can­gre­nat, nu îmbâc­sit, ci can­gre­nat, în care fie­care pro­te­jează pe fie­care, iar la rezul­tate nu avem niciun fel de rezul­tate. Nu din cauza mea sau a secre­ta­ri­lor de stat insti­tu­ția nu func­țio­nează, ci din cauza lor. Pen­tru că ei vânează numai pozi­ții, se vânează unii pe alții, au orgo­lii, au polițe de plătit, au frus­trări. Adică să ajung în situ­a­ția să pun secre­ta­rul gene­ral adjunct al minis­te­ru­lui să se ocupe ca să văd dacă vin oame­nii la ora 8:30 la birou, în con­di­ți­ile în care caut șeful de ser­vi­ciu și direc­to­rul la ora 9 și jumă­tate și nu sunt? Dom­nule, dacă nu mai vrei, pleacă. Vacan­tează pos­tul și cu asta, basta. Pro­blema este că nici nu poate fi dat afară. Sunt titu­lari pe post, pos­tu­rile sunt ocu­pate prin con­curs.

Iar aici apare o altă per­cep­ție greșită a româ­ni­lor: dom'le, dacă func­țio­na­rii nu fac treaba, dă-i afară! Așa gân­desc majo­ri­ta­tea celor care lucrează în mediul pri­vat, unde noțiu­nea de chiu­leală și delă­sare nu prea există pen­tru că e ime­diat taxată prin con­ce­di­ere. Ei bine, lucru­rile în admi­nis­tra­ția publică nu stau chiar așa.

Pen­tru că func­țio­na­rul public este pro­te­jat de o legi­sla­ție pe care știe s-o exploa­teze foarte bine. Ca să dai afară un func­țio­nar public tre­buie să te înca­drezi în pre­ve­de­rile arti­co­le­lor 97–106 din legea 188 din 1999. Pe scurt nu poți să-l con­ce­diezi decât dacă comite o aba­tere dis­ci­pli­nară sau dacă obține cali­fi­ca­ti­vul "nesa­tis­fă­că­tor" la eva­lu­a­rea anu­ală. Care eva­lu­are anu­ală o face șeful lui direct. Iar în insti­tu­ți­ile publice, de cele mai multe ori ca să nu spun că întot­dea­una, se con­sti­tuie niște mici feude ale aces­tor șefi de ser­vi­cii, direc­ții și depar­ta­mente. Subal­ter­nii îl pro­te­jează pe șeful lor, care la rân­dul lui îi apară pe ei. Cu tim­pul, prin selec­ta­rea atentă a cama­ri­lei per­so­nale, fie­care șef se încon­joară de oameni obe­dienți și inte­re­sați de a-l men­ține în func­ție. Pen­tru că șeful "se bate" pen­tru ei, le împarte diver­sele sine­curi ce pot rezulta din pozi­ția pe care o au și le aprobă mări­rile de sala­rii pe cri­te­rii ce numai de com­pe­tență nu țin.

Desi­gur, există și "bise­ri­cuțele", gru­pări de indi­vizi care încearcă să uzurpe pe șefii exis­tenți și să se insta­leze pe ei înșiși la cârma insti­tu­ției. Aceste gru­puri pân­desc per­ma­nent oport­u­ni­tăți de a-i răs­turna de la putere pe duș­ma­nii lor și nu se dau îna­poi de la nici o metodă, ori­cât de neor­to­doxă ar fi ea. Șefii reac­țio­nează prin subal­ter­nii lor fideli, care veghează la tră­i­ni­cia sca­u­nu­lui lor. Și închipuiți-vă că în tot acest răz­boi per­ma­nent apar la un moment dat pro­iec­tele noi ale guver­nan­ți­lor, care tre­buie puse în apli­care. Cine cre­deți că are timp și chef de ele, mai ales atunci când mai și tul­bură regu­lile scrise și nescrise ale împă­ră­ției func­țio­nă­rești? Para­do­xal, când e vorba de idei de schim­bare și pro­iecte noi care "deran­jează", toți func­țio­na­rii devin soli­dari și pun umă­rul la demo­la­rea lor. Dis­cret, cu metodă și cu per­se­ve­rență, zădăr­ni­cind orice acțiune, întâr­zi­ind orice rezul­tat. Pen­tru că "nu se poate", "nu e legal", "nu are cine să se ocupe", "nu ne pri­ce­pem", "oare o fi bine?", șamd.

Ca să dai afară un func­țio­nar public tre­buie deci să obții acor­dul șefu­lui său, ceea ce nu e chiar sim­plu. După ce obții acor­dul șefu­lui, tre­buie să aștepți până la urmă­toa­rea eva­lu­are anu­ală, în cazul nos­tru până în decem­brie. Abia atunci poți să eva­lu­ezi acti­vi­ta­tea ca nesa­tis­fă­că­toare și să declan­șezi pro­ce­dura de demi­tere. Dar nici atunci nu ești sigur, pen­tru că func­țio­na­rul poate da în jude­cată insti­tu­ția și te tre­zești cu el îna­poi pen­tru ca instanța a apre­ciat că nu știu ce vir­gulă din pro­ce­dura de demi­tere n-a fost pusă unde tre­buie. Căci și la juri­dic sau la resurse umane lucrează tot niște func­țio­nari care s-ar putea să-i dea o mână de aju­tor cole­gu­lui lor năpăs­tuit, comițând "din gre­șe­ală" o mică ine­xac­ti­tate pro­ce­du­rală. Așa că te tre­zești cu loaza la ușa ta, cu pata­lama la mână că tre­buie să-l pui pe ace­lași post și să-i dai sala­ri­ile din urmă.

Aproape că mi-ar fi milă de dom­nul minis­tru al turis­mu­lui. Dar îmi mai trece acest sen­ti­ment când mă gân­desc că domnia sa ar tre­bui să-și răs­pundă la o între­bare sim­plă: ce ar tre­bui făcut pen­tru a pro­fe­sio­na­liza cor­pul func­țio­na­ri­lor publici? Ar tre­bui făcută o reformă a admi­nis­tra­ției prin intro­du­ce­rea unui mana­ge­ment serios al per­for­man­ței, după mode­lul fir­me­lor pri­vate, așa cum își pro­pu­sese guver­nul teh­no­cra­ți­lor? Sau ar tre­bui să le mărim sala­ri­ile fără să le cerem nimic în schimb așa cum și-a pro­pus guver­nul Grin­drag­nea?


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *