Sorin Grindeanu culege astăzi roadele imaturității sale politice din ianuarie. Ceva mă face să cred că acum cinci luni de zile își va fi pus întrebările necesare despre câtă libertate de acțiune va avea în funcția de prim-ministru pe care Dragnea i‑o propunea, dar dintr-un motiv sau altul răspunsurile pe care și le‑a dat au fost toate greșite. Căci Sorin Grindeanu nu e prost, e doar naiv.
M‑am întrebat atunci dacă în locul lui aș fi acceptat rolul de prim ministru în condițiile în care altcineva îmi dicta componența echipei. Cu siguranță, nu. El a făcut‑o zâmbitor, părând că nu e chiar așa de interesat de controlul pe care ar fi trebuit să‑l dețină asupra echipei sale și nici de compatibilitatea dintre responsabilitățile ministerelor și competențele îndoielnice ale majorității celor propuși ca miniștri. Să‑l fi amețit oportunitatea de a deveni premierul României într-un moment al carierei sale politice în care nici nu visa să urce așa de sus? Nu știu.
Ceea ce e destul de vizibil este că în cabinetul lui Grindeanu se găsesc și niște miniștri care nu vor să răspundă disciplinat la comenzile PSD, respectiv ale lui Dragnea. Pare că ministrul finanțelor și al justiției au opinii profesionale proprii și nu sunt dispuși să se arunce în intreprinderi hazardate doar de dragul satisfacerii mofturilor unui șef de partid. Domnul Dragnea a devenit tot mai nervos pe tema asta și i‑a cerut lui Grindeanu să‑i execute pe rebeli. Grindeanu o fi văzut în acești rebeli unicul sprijin pentru a nu se compromite politic complet, căci fantezia numită program de guvernare către asta îl duce, pas cu pas. Și probabil că Victor Ponta, critic acid al lui Dragnea, i‑o fi șoptit la ureche premierului tot felul de sfaturi, nu neapărat toate proaste.
Și mă întreb dacă nu cumva această bruscă izbucnire a șefului PSD împotriva propriului premier nu este de fapt o bătălie din războiul subteran dintre el și Ponta. Poate că problema nu e că Grindeanu și anumiți miniștri nu vor să servească penalii din PSD — problemele penalilor pot fi “doftoricite” și în parlament, prin legi. Poate că Dragnea simte că Ponta l‑a convins pe Grindeanu să construiască împreună o facțiune care să‑l răstoarne pe el de la putere și s‑a hotărât să curme răzmerița.
Ce se mai poate întâmpla? Grindeanu are o singura posibilitate tehnică de a încerca să se opună, aceea de a‑și recompune cabinetul din tehnocrați din afara PSD, pentru că nimeni din PSD nu va accepta să intre în guvernul său damnat. Un guvern făcut din tehnocrați ar trebui să cadă cu brio la votul din parlament, unde PSD și ALDE domină autoritar deciziile luate. Doar dacă Ponta nu cumva reușește să rupă un grupuleț semnificativ din PSD care să întoarcă votul și să mențină guvernul cu sprijinul opoziției (care probabil ar colabora oportunistic la un astfel de scenariu). Cum s‑ar zice următorul pas nu depinde de Grindeanu, ci tot de binomul Dragnea-Ponta.
Oricum ar fi, observ că primul ministru e mai degrabă în postura de om căruia i se întâmplă lucruri decât în cea a celui care face ca lucrurile să se întâmple. Neașteptata demnitate regăsită acum, în ceasul al doisprezecelea, e nițel tardivă și futilă. Sorin Grindeanu este, par excellence, un laureat al unor concursuri de împrejurări.
Lasă un comentariu