Noul mi­nis­tru al să­nă­tă­ții a vân­tu­rat de­u­năzi o idee des­tul de năs­truș­nică în­cât să atragă aten­ția pre­sei. Poate că omul asta își do­rea — pu­țină aten­ție me­dia — doar că a ob­ți­nut mult mai mult de­cât atât, va­lu­rile afir­ma­ți­i­lor sale încă se mai simt prin me­diul on­line, unde s‑au stâr­nit dez­ab­teri pro și con­tra ideii de ta­xare su­pli­men­tară a mân­că­rii de tip fast-food și a be­rii. Su­biec­tul mă in­te­re­sează și, la prima ve­dere, aș fi ten­tat să sar în apă­ra­rea dom­nu­lui Ce­poi, pen­tru că cred cu tă­rie că sti­lul ac­tual de viață ba­zat pe mân­care in­dus­tria­li­zată nu este o so­lu­ție pen­tru vi­i­tor.

Prin­ci­pala dez­ba­tere se în­vârte în ju­rul di­fi­cul­tă­ții de a de­fini ter­me­nul de fast-food. Asis­tam zi­lele tre­cute la o dez­ba­tere pe un post de te­le­vi­ziune des­pre di­fe­rența din­tre chiftea și bu­r­ger și des­pre ce s‑ar în­tâm­pla dacă res­ta­u­ran­tele fast-food și-ar de­numi pro­du­sul chiftea, nu bu­r­ger, iar ser­vi­rea ar dura nițel mai mult, ca să nu mai fie chiar așa de fast. Că food ori­cum nu prea e 🙂 Și, într-ade­văr, e di­fi­cil să faci o listă cu toate pro­du­sele care s‑ar în­ca­dra la fast-food, iar an­tre­pre­no­rul ro­mân ar in­venta în fi­e­care zi nume noi, doar ca să elu­deze ta­xele. Abor­da­rea asta e o mi­siune im­po­si­bilă.

Din mo­ti­vul ăsta nu sunt de ace­eași pă­rere cu dom­nul mi­nis­tru. Eu cred că e mai bine să ne con­cen­trăm pe com­po­nen­tele ali­men­te­lor pe care le con­su­măm. Vor­bim de pro­duse ve­ge­tale sau ani­male pre­lu­crate prin di­verse pro­cese me­ca­nice și ter­mice, la care se ada­ugă o sumă de sub­stanțe ar­ti­fi­ci­ale: con­ser­vanți, în­tă­ri­tori de gust, co­lo­ranți. Pe scurt, ce­le­brele E‑uri. Cele care fac șunca de Praga să arate roz și îm­bie­toare chiar dacă stă în fri­gi­der o lună, cele care țin fruc­tele neal­te­rate cu săp­tămâ­nile. N‑ar fi mai sim­plu dacă am taxa uti­li­za­rea aces­tora? Vrei să vinzi ham­bu­r­ger cu E128, ca să se păs­treze cu­loa­rea roz — apa­rența de pros­pețime — a căr­nii ? Ok, dar dă ma­tale și o taxă de 1 leu pe ham­bu­r­ger, pen­tru că E128 e mu­ta­gen și to­xic, iar fap­tul că îl bagi în hrana po­pu­la­ției în­seamnă că îmi crești ris­cul de îm­bol­nă­vire, deci voi chel­tui mai mult cu să­nă­ta­tea pu­blică. Nu vi se pare su­fi­cient de co­rect?

O altă sursă de otravă sunt sub­stan­țele care se uti­li­zează pen­tru creș­te­rea pro­duc­ti­vi­tă­ții în agri­cul­tură. Ar fi mult mai greu să se ta­xeze uti­li­za­rea — ne­nea Va­sile, le­gu­mi­cul­to­rul din ju­rul Bu­cu­rești­u­lui, știe deja să fo­lo­sească ast­fel de chi­mi­cale și nu-mi pot ima­gina cum ar pu­tea fi ve­ri­fi­cați dacă le uti­li­zează sau nu. Există în­gri­jo­rări — și cred că nu sunt ne­jus­ti­fi­cate — că nea Va­sile nici mă­car nu res­pectă do­za­jele re­co­man­date de ast­fel de sub­stanțe și că se dedă la ex­cese care fac le­gu­mele lui chiar mai to­xice de­cât cele din Tur­cia. Noi ro­mâ­nii sun­tem bi­ne­cu­nos­cuți pen­tru fap­tul că ci­tim in­struc­țiu­nile nu­mai după ce s‑a pro­dus un dez­as­tru, alt­min­teri sun­tem con­vinși că sun­tem prea deș­tepți ca să ne în­vețe al­ții. Aici o taxă pe­go­vi­ană mi se pare mai utilă — ta­xezi la pro­du­că­tor sau la im­por­ta­tor, crești pre­țul pro­du­su­lui chi­mic și scazi in­te­re­sul pen­tru uti­li­za­rea lui. Nu știu însă cum s‑ar pu­tea con­trola ali­men­tele care au fost pro­duse în altă parte cu ast­fel de sub­stanțe și sunt apoi im­por­tate în Ro­mâ­nia…

Sunt voci și nu pu­ține care spun că ast­fel se va scumpi mân­ca­rea. Pro­ba­bil că da, dacă luăm aceste mă­suri fără nici un plan te­me­i­nic și fără să spri­ji­nim o alt­fel de ali­men­ta­ție. Dacă am face în trepte o ast­fel de ta­xare, am pu­tea avea re­zul­tate bune fără să scum­pim ne­a­pă­rat mân­ca­rea. De pildă am pu­tea în­cepe cu ta­xa­rea E‑urilor și anun­ța­rea fap­tu­lui că în ma­xim doi ani vom taxa și chi­mi­ca­lele din agri­cul­tură. Dacă desfin­țăm ma­fia din piețe vom da po­si­bi­li­ta­tea ță­ra­nu­lui ro­mân să vină cu pro­duse agri­cole lo­cale. Îl aju­tăm trep­tat să treacă la o le­gu­mi­cul­tură mai să­nă­toasă, fără atât de multe ier­bi­cide și pes­ti­cide. Pe ter­men me­diu vom câștiga cu to­ții. Și nu-mi spu­neți că agri­cul­tura bio nu pro­duce su­fi­cientă hrană — Ro­mâ­nia ne poate hrăni pe toți dacă îi mun­cim pămân­tu­rile cu in­te­li­gență și grijă pen­tru vi­i­tor.

Cât des­pre bere, nu­mai de bine. Ci­neva îmi spu­nea acum vreo șapte ani cum se cal­cu­lează pro­fi­tul be­rii: iei o halbă cu bere și o arunci pe un pe­rete. Ce rămâne pe pe­rete e cos­tul, ce curge jos e pro­fi­tul 🙂 Deci e loc de taxe, su­por­tate de pro­du­că­tori, nu de con­su­ma­tor.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Alin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alin

    Îmi vine atât de greu să cred că pro­du­că­to­rii de bere vor su­porta o even­tu­ală taxă din pro­fi­tul lor…

    • Sorin Sfirlogea

      La drept vor­bind, con­si­de­rând cum gân­dește afa­ce­ris­tul din Ro­mâ­nia, ni­meni nu vrea să su­porte din pro­fit un cost mai mare. Până la punc­tul unde în­cepe să se pună pro­blema dis­pa­ri­ției fir­mei res­pec­tive din lipsă de vân­zări. Atunci toți sunt dis­puși la di­sco­un­turi, la pro­mo­ții…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu