În principiu nu mă îngrijorează ideea unor refugiați care să fie adăpostiți în România. Cred că din solidaritate umană trebuie să facem astfel de gesturi. Însă insist pe termenul corect: refugiați. Cineva care se refugiază are un drum al său pe care îl urmează, are o țintă către care se îndreaptă și — prins de niște urgii neprevăzute — are temporar nevoie de un adăpost, până când vremea rea a trecut și el poate merge mai departe pe drumul său.
Nu prea am sentimentul că despre refugiați vorbim însă în cazul populației arabe care invadează Europa în ultima vreme. Poate termenul invazie e exagerat, câteva sute de mii de oameni nu pot invada un continent cu câteva sute de milioane de etnici. Totuși îngrijorarea mea persistă, pentru că am sentimentul că e vorba de imigrație, nicidecum de refugiere. Europa, implicit și România, nu e halta, ci destinația finală. Europa nu e adăpostul, ci noua casă.
Dacă ar emigra în România orice populație europeană, n‑aș fi câtuși de puțin îngrijorat (până la un anumit număr de oameni, după care ar deveni invazie, nu imigrație). Suntem foarte compatibili social, avem în principiu același mod de viață, culturile noastre sunt extrem de similare. Am avea de învățat unii de la alții, iar rezultatul ar fi cu siguranță benefic pentru ambele părți. Exemplele istoriei demonstrează acest lucru: sașii și maghiarii din România au contribuit — dincolo de aspectele politice și dominațiile teritoriale — cu o cultură care a îmbogățit‑o pe a noastră și cu siguranță că și ei au preluat câte ceva de la noi.
Nu același lucru îl cred și când vine vorba despre oameni a căror cultură e complet diferită. Țiganii sunt un exemplu viu, pe care îl vedem cu ochii proprii: de sute de ani integrarea lor a eșuat și ei continuă să trăiască după propriile lor reguli, chiar dacă asta intră în conflict cu legile și regulile societății majoritare. Nu pot fi integrați pentru că nu vor să fie integrați. Doar nazismul și comunismul prin metodele lor violente au putut schimba oarecum situația, dar n‑a fost nici complet și nici definitiv. Comunitatea țigănească a revenit la obiceiurile sale imediat ce presiunea a fost îndepărtată, precum un arc care a fost ținut tensionat.
Mi se pare că aceeași situație e și cu arabii care imigrează. Imaginați-vă o tabără de refugiați: niște corturi sau containere în care trăiesc claie peste grămadă familii întregi. Ce fac toată ziua? Cu ce se ocupă? Cine îi hrănește? De la ce punct începem să le spunem să se hrănească prin munca proprie? Și ce să facă? Unde să se angajeze? Ce calificări au? Ce libertăți vor avea? Pot să plece oriunde vor? Vor avea acte românești? Cât timp o să‑i ținem? Un milion de întrebări, prea puține răspunsuri.
Deși răspunsurile s‑ar putea să fie mai simple decât ne imaginăm. Căci, asemeni țiganilor veniți pare-se din India, arabii au o foarte puternică cultură proprie, pe care o vor păstra cu îndârjire. Este o cultură net diferită de a noastră și care impune niște amenajări sociale pe care nu știu dacă suntem foarte fericiți să le confruntăm. Amintiți-vă de unde vin: țări mai degrabă sărace, unde petrolul este proprietatea unor familii bogate, unde natura este destul de zgârcită în daruri, iar agricultura și creșterea animalelor sunt posibile doar în anumite zone dar și acolo în condiții destul de anevoioase. Sunt obișnuiți să trăiască cu puține resurse, dar cu foarte mult timp la dispoziție. Când nu ai de dat cu sapa și de îngrijit animale, când nu ai un serviciu constant, timpul e tot al tău și trebuie să‑l umpli cu ceva.
Nu vă duceți cu gândul la țări precum Arabia Saudită, Qatar, Bahrein sau Emiratele Arabe, alea nici nu‑s țări, sunt feudele unor familii princiare care — pentru a avea liniște — împart cu generozitate bani nativilor ca să ducă o viață decentă fără să muncească. Tocmai de aia nici nu primesc refugiați, ar trebui să dea din buzunarul lor. Dar în țările mai sărace, unde nu prea se împarte nimic din mult mai puțina bogăție al subsolului, oamenii au tot timpul din lume la dispoziție ca să-și contemple neajunsurile. Când n‑ai nici o treabă și o sută de necazuri, îți găsești ceva de făcut: negoț, cafea, narghilea, Coran, puzderie de copii. Sau te bați cu vecinii ori cu dușmanii pe care ți‑i inventezi singur: șiiți-suniți, creștini-musulmani, evrei-arabi, șamd. Cu timpul toate astea devine tradiție, cultură a poporului. Așa e bine, așa trebuie să procedezi, așa îți educi copiii. Când ajungi în Europa, e cât se poate de firesc pentru tine să-ți dorești să trăiești la fel.
Priviți imaginile de mai jos — se întâmplă în Croația — și spuneți-mi cu mâna pe inimă că nu seamănă deloc cu bătăile din cartierele țigănești și că, presupunând că Germania sau Franța sau Olanda s‑ar afla în dificultate iar noi am primi refugiații lor, și europenii s‑ar comporta la fel…
Nu cred că vom fi covârșiți de arabi din cauza acestor așa-ziși refugiați. Dar cred că mai adăugăm încă o problemă culturală insolvabilă la cele pe care deja le avem.
11:09
Astia daca vor sa se lupte ‚de ce nu raman in tara lor de bastina ‚macar acolo au cu cine.
11:09
astia sint dirijati si ne vor face probleme irezolvabile
11:09
vom ajunge sa jucam cum vor canta ei,doamne fereste,ne asteapta vremuri grele,ce scrie in biblie se implineste si totul se desfasoara cu o rapiditate de nedescris
11:09
Cotropitori mai exact, iar noi suntem niste lasi care nu suntem in stare sa aparam granitele tarii. RUSINE !!!!
0:09
Tara le e distrusa , intelegeti asta ca nu poti supravietuii , distrus complet ( ce ati face??,)
13:09
: Cati dintre ei sunt refugiati din zona de razboi? Si apoi de ce musai in Europa,un continent cu religii si obiceiuri diferite de ale lor ?
14:09
Familiile si prietenii lor sunt deja de multi ani in europa , si daca ai un simplu servici poti trai decent
23:09
ce intrebari tampite
21:09
Nu avem noi destule probleme…
20:09
Batausi!
19:09
Acestia in marea lor majoritate nu sunt refugiati ci imigranti dirijati anume spre Europa cu un scop bine determinat.Sunt curios cum vor gestiona oficialii nostri situatia cand vor incepe pretentiile lor,deoarece in 25 de ani nu au reusit sa impuna legile tarii noastre in 2 judete cu pretentii de autonomie teritoriala si lingvistica .Vom ajunge sa mergem pe burta sa nu deranjam ca suntem romani
1:09
E prea trist ca cineva inca nu stie, ca cele 2 judete cu pretentii de autonomie teritoriala si lingvistica au existat inainte de schimbari ale frontierelor actuale. Noi am fost aici, dar au venit noi stapini, care se simt bine numai impunind legile lor asupra minoritatii, care se afla aici. Cum v‑ati simti, daca copilul d.voastra ar trabui sa invete o limba straina(indiferent daca asta e limba oficiala, pentru un copil tot o limba straina este)la nivel de limba materna(dar nu e limba lui materna, si nici nu o sa fie, indiferent de natiune)si di cauza asta sa aiba probleme in continuu? Noi nu vrem nimic de la majoritari(limba, cultura,istoria, obiceiui, ca noi avem de toate). Dar fiecare cu nivelul sau de cultura. Ca nu ne lasa in pace-arata ceva. Dar cand vor sosi arabi, atunci o sa dati seama, ca fata de ei, problema pe care aratam noi, este un nimic- numai ca o sa fie tarziu. Atunci s‑o spuneti lor, ca n‑au dreptul la drapelul lor, la limba lor, la obiceiulire lor, la religia lor…dar va fi prea, prea tarziu.N‑o sa va raspaunda‑o sa va arunce in aer-pur si simplu. Daca nu e de inteles ce am scris, atunci scuze-nu este limba mea materna(vorbiti o limba straina la acest nivel?)-dar mai degraba dau mana cu dumneavoastra, decat cu un emigrant venit de nu se stie unde, comportandu-se asa cum fac ei, punand in pericol tot ce este aici.
17:09
DERBEDEI
16:09
Tocmai pt că extrem de mulți sunt imigranți aven șansa să nu‑i vedem prea mult pe aici — ăștia nu caută refugiu ci doar un trai mai bun.
15:09
Astia nu‑s refugiati… majoritatea dintre ei sunt, doar niste mizerabile si violente animale umane scapate de sub control. Asemenea creaturi nu merita ajutate, mai ales, cind refuza pur si simplu orice gest de ajutor, chiar si sticla de apa.…