PSD nu suportă ideea de a nu controla politic tot ce mișcă în țara asta. Prin toate pârghiile posibile ei vor să influențeze societatea ca să‑i voteze, să‑i aducă și mențină la putere. Nici un pretext nu e prea josnic pentru asta. În cazul sistemului de educație, vârful de lance al PSD e madam Abramburica, coana Cati Andronescu.
Mi‑e foarte greu să-mi dau seama în cazul acestei cucoane dacă e pur și simplu prostie manipulată de către șefii PSD sau e o ticăloșie premeditată. Rezultatul e că adesea se face luntre și punte pentru a servi partidul, cu un servilism pe care nu l‑ai bănui la cineva care se pretinde la înălțimea funcției de rector al Universității București. Ieri am auzit explicația ei despre inițiativa de a amâna examenele de ocupare a funcțiilor de directori în școli. Cică mulți profesori vor dori să participe și se vor pregăti pentru examen (ok, firește), dar numai unii vor reuși să‑l treacă (până aici totul e logic). Ceilalți vor trebuie să se întoarcă la catedrele lor (bineînțeles…) și asta va crea o destabilizare a învățământului. Ha? Ce destabilizare? Ai dat un examen, nu l‑ai luat și te întorci la treaba ta. Voi pricepeți unde e destabilizarea? Că eu nu.
Dacă am aplica logica madamei Abramburica și la nivel parlamentar, nu ar mai trebui să organizăm alegeri parlamentare, pentru că mulți cetățeni vor candida, dar numai unii vor fi aleși, iar ceilalți vor trebui să se întoarcă la viața lor obișnuită, ceea ce va crea o destabilizare a țării.
Miza e limpede: dacă se face concurs acum, în vremea tehnocraților, directorii de școală nu vor mai fi “aleși” de domnii primari, deci nu vor mai fi persoane loiale PSD. Țineți cont că secțiile de votare sunt în școli, că multe persoane din comisiile secțiilor de votare sunt profesori selectați “pe sprânceană” de director și veți avea imaginea unui mecanism aflat la limita legii sau chiar nițel dincolo de ea prin care se asigură voturile favorabile. Nu așa se fură, dar așa se facilitează furtul, fără să “transpire” nimic despre nereguli. Nu doar PSD e interesată de mecanismul ăsta, nici PNL (mai ales prin foștii pedeliști) nu e departe de interesele astea, dar controlul ăsta merge foarte bine în mediul rural, unde PSD domină în multe zone ale țării. Deci pentru ei e mai important.
Împotriva acestei blocări nejustificate a concursurilor de ocupare a posturilor de directori se ridică vocea unor elevi. Citiți mai jos un articol despre un astfel de protest. Dar știți care e problema majoră a sistemului de educație? Că nu vedem nici un protest din partea profesorilor. Ei n‑au nimic de obiectat. Ei nu ies în stradă, nu amenință cu greva. Ei nu vor nici directori numiți politic, nici selectați prin concurs.
Lor li se rupe. Ei vor salarii mai mari. Și disciplină la elevi, ca să le fie mai ușor să-și predea materia. Bla, bla, bla, dragi elevi. Ați înțeles, e bine. N‑ați înțeles nimic, tot bine. Asta e programa, da? Important e că ați absolvit și au scăpat de voi. De aia avem abramburismul ăsta generalizat în educație.
20:09
Zero barat.Pentru articol.
23:09
Aș face pariu că ești cadru didactic, da’ n‑am cu cine… 😀
8:09
Nu fiti atat de aspru. Si nici raspunsuri de genul “Aș face pariu că ești cadru didactic, da’ n‑am cu cine…”, nu sunt de dorit. Poate ca sunt exagerat de subiectiv avand multe cadre didactice in familie si stiind cat suflet au pus sau inca mai pun pentru profesia asta. Si nu sunt (ele, cadrele didactice din familia mea) din categoria celor ce doresc invatamant “cu mainile la spate”. Ba chiar imi place sa cred ca sunt printre cele mai deschise la metodele moderne de invatare. Cat despre doamna Andronescu, nu pot sa spun decat ca tara arde si babele se piaptana. Mi-ar fi placut sa‑i preocupe pe politicieni problemele adevarate ale invatamantului, cum ar fi lipsa spatiului necesar claselor pregatitoare, numarul extrem de mare de elevi din aceste clase, lipsa mobilierului si a materialelor didactice adecvate acestei categorii de copii. Ei, politicienii, au inventat doar forma, uitand complet de fond, ca in mai toate situatiile. De unde fond, cand preocuparea de baza este sa-ti pui oameni aserviti peste tot, iar profesia in sine, conditiile pentru copii, nu constituie o tema serioasa de analiza pentru a gasi rezolvari acceptabile. Va puteti imagina o clasa pregatitoare, cu 30 de copii de maximum 6 ani, intr‑o sala de clasa conventionala? Credeti ca ati putea face fata acestei provocari? Copiii la aceasta varsta nu pot fi tinuti 4 ore in banci, indiferent cata experienta, inventivitate, creativitate, rabdare si buna vointa ar avea un cadru didactic. Este un chin pentru copii si pentru invatator. Numarul este prea mare, spatiul este prea mic, mobilierul este neadecvat, materialele didactice puse la dispozitie de scoala lipsesc cu desavarsire. Astea sunt unele dintre multele probleme ale scolii ce ar trebui sa‑i preocupe pe acesti “abramburici”. Am vrut sa spun politicieni. Pardon.
7:09
Abramburica si‑a facut o cloaca si la Poli cand a fost: unu ajuns ministru , umu ajuns sef la tsd ca‑i facea lu madame greve cand avea ea nevoie…cei care au fost studenti in urma cu vreo 10 ani stiu cum s‑au renovat caminele, multe la numar din regie, sub indrumarea lu tanti.
Eu ii doresc parnaie, multa ca merita.