De fiecare dată când plouă în București, traficul devine un coșmar. Nu că n‑ar fi așa tot timpul, dar când plouă este cu adevărat infernal. Și probabil că nici n‑ar fi prea multe de spus despre asta dacă a doua zi n‑ar spune toată lumea aceeași frază, despre ceilalți șoferi și felul în care ei se transformă în mocofani atunci când plouă. La nivel individual, fiecare șofer este impecabil. La nivel de grup, toți sunt un dezastru.
Din ‘95 încoace particip zi de zi la carnavalul traficului bucureștean. E o nesfârșită bucurie și plăcere să constat că, pe măsură ce trece timpul, șoferul bucureștean este tot mai abil, mai educat și mai inteligent. Evident, sunt ironic. Dragi participanți la trafic, îmi vine să vă strâng de gât în fiecare zi. Culmea e că și voi gândiți la fel… v‑am zis eu că de fapt nu noi suntem problema, ci extratereștrii ăia, care apar de undeva, nu știu de unde, mai ales când plouă — niște ființe foarte asemănătoare cu noi, care se suie în mașini și aproape ca blochează străzile, mergând ezitant și haotic, pe câte două benzi concomitent, cu picioarele înfipte continuu în frână și trancănind într-una la telefoanele mobile. Doar așa se explică de ce traficul e ca dracu’, dar niciunul dintre noi nu e de vină pentru asta.
De fapt, ce e traficul? Am “gugălit” ca să aflu mai multe, dar n‑am avut mare succes. M‑am întors tot la DEX, de unde am aflat că traficul este “totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane care se fac pe o anumită cale de comunicație, cu anumite mijloace de transport, într-un interval de timp și în condiții precizate”. Aha! Deci căți suntem pe stradă în unitatea de timp.
Dar de ce te-ai plimba mai mult timp cu mașina? În școală, la orele de fizică am învățat că spațiul este egal cu timpul înmulțit cu viteza. De aici, prin operații subtile de matematică, se poate ajunge la concluzia uluitoare că timpul este rezultatul împărțirii distanței parcurse la viteza de mers. Deci, când generezi mai mult trafic, ori ai mers o distanță mai mare, ori te miști mai încet. Așa crește traficul. Dacă dăm la o parte problema distanței și socotim că majoritatea nu ne plimbăm inutil pe stradă (așa o fi?), înseamnă că problema vine de la viteză.
Suntem tot mai mulți șoferi pe stradă, așa că viteza scade din cauza numărului tot mai mare de mașini care se înghesuie pe aceleași străzi. Asta e explicația general acceptată, dar e oare singurul motiv pentru care traficul e prost?
Dacă ne-ar fi educat cineva, părinții sau școala, că pentru orice ai face e bine să ai un mic plan prealabil, multe lucruri ar merge mai bine în România. Din păcate nu e așa. Lipsa de planificare a traseului e un simptom aproape generalizat al șoferului român. În ultimul moment își dă seama că vrea să facă stânga, dar e pe banda din dreapta. Nici o problemă, trage de volan, în nouă cazuri din zece nici nu semnalizează și se duce unde are treabă, însoțit de un cor de claxoane și scrâșnete de frâne. O întreagă cohortă de mașini frânează și se opresc – durează zece-douăzeci de secunde până când traficul se reia.
Alt exemplu: a greșit traseul și e nevoie de ocol mare pentru a reveni pe cel corect. Dar, minune, uite o stradă cu sens interzis pentru el/ea, care însă l‑ar duce miraculos exact unde trebuia să fie. Se avântă cu curaj pe ea, la jumătatea drumului dă nas în nas cu cineva care circulă normal pe strada cu sens unic – începe negocierea: mai dă cu spatele, se suie nițel pe trotuar, se strecoară cu chiu și vai pe lângă mașinile parcate. Toată operația durează minute bune. În fine, trece. Mai merge câțiva metri – altul care vine pe sensul corect. Nervi, claxoane, dar nu renunță. Iar cu spatele, iar pe trotuar. Și tot așa.
Când traficul e intens, spațiile dintre mașini se micșorează, distanța între percepție și reacție se scurtează. Trebuie luate decizii rapide, dar corecte. Presiunea e tot mai mare. Deci ce poți face dacă ești presat să iei o decizie și nu știi care e aia? Bineînțeles, frânezi! Nu ai planificat din timp traseul și nu știi pe unde s‑o iei? Frânezi! Nu ai anticipat ce fac ceilalți din jurul tău și te surprind mișcările lor? Frânezi! Nu erai atent și brusc s‑a schimbat situația din jurul tău? Frânezi! În spatele tău frânează toată coloana de mașini. Alte zeci de secunde până se reia traficul.
Nici dacă mă pici cu ceară n‑am să înțeleg de ce s‑a simplificat atât de mult examenul de conducere, de vreme ce traficul necesită abilități tot mai bune de șofer. Proba de poligon mi se pare esențială ca să demonstrezi că într-adevăr controlezi o mașină. Însă pentru că superficialitatea e încurajată, o întâlnim zi de zi pe stradă sub forma de neîndemânări: șoferi care nu știu să parcheze lateral și blochează strada cu tentativele lor caraghioase, șoferi care încalecă mai multe benzi, șoferi care nu știu să se încadreze pe bandă după un viraj, șoferi care nu înțeleg cum funcționează prioritatea atunci când nu sunt semne de circulație.
Dincolo de toate, există desigur și actele voluntare: vorbitul la telefon, conducând imprudent sau prea încet, plimbările inutile cu mașina când se pot face câțiva pași pe jos sau s‑ar putea lua un mijloc de transport în comun.
Dar toate cele de mai sus nu le faci tu, dragul meu șofer bucureștean, ci extratereștrii ăia care ne invadează străzile.
17:01
Stiu ca suna a stereotip, dar, Sorin, cred ca problema nu e neaparat ploaia, extraterestrul sau capacitatea limitata a infrastructurii. Sincer, parerea mea este ca lipsa de respect fata de cei din jur duce la toate aventurile pe care le ai in trafic. Si ca sa clarific, ceea ce facem in trafic (indiferent ca suntem la volan, la ghidon ori pe propriile picioare) este sa afirmam sus si tare “EU am prioritate, indiferent de ce credeti voi, cei din jurul meu, indiferent de regulile pe care am agreat sa le aplic, indiferent de orice”. Filosofic vorbind, credinta ca EU contez mai presus de orice duce la toate incurcaturile pe care intr-un final acelasi “EU” dar ceva mai ciufulit trebuie sa le rezolve …
Tragedia e ca primim aceeasi lectie, in fiecare zi, si tot nu pricepem … Si mai rau decat atat, asteptam ca ceilalti sa faca o schimbare in modul de a se comporta in trafic si pe urma ‘mai vedem noi’ daca fac si EU aceeasi schimbare.
Culmea este ca aceeasi soferi care circula pe linia de tramvai cand au chef spun ca ‘aia de la Politie sunt de vina, sa puna domne’ niste amenzi mai mari, ca doar asa ii potolesc…’
Ironic, nu?
20:01
Ai dreptate, asta voiam să subliniez și eu, că oricât de proaste ar fi drumurile și oricât de mare ploaia, până la urmă tot noi suntem cei care ne chinuim reciproc cel mai tare. Îmi place ideea cu EU‑l care e mai presus de orice și apoi același EU, mai ciufulit trebuie să iasă din încurcătură. Voiam să scriu ceva despre limitele libertății și nu-mi venea inspirația din ce direcție să abordez ideea… acum știu. Mulțumesc.
16:01
Problema e și din cauză că cine ar trebui să-și facă treaba nu și‑o face. De când umblu prin București, o singură dată am văzut pe cineva tras pe dreapta pentru mers pe linia de tramvai.
Iar despre (ne)dezvoltarea infrastructurii, ce-ar mai fi de spus?
22:01
Ai dreptate, funcționează un fel de toleranță dăunătoare a poliției, care invită la comportamente de genul celor de mai sus. Cât despre infrastructură — asta‑i o altă discuție. E proastă într-adevăr, ar putea fi optimizat traficul prin sensuri unice bine gândite (am văzut asta în Paris, realizat într-un mod foarte ingenios și eficient), dar tot va exista o limită a îmbunătățirilor, pentru că orașul ăsta n‑a fost gândit să aibă așa un trafic. Da’ ce ne împiedică să avem bun simț față de cei din jurul nostru și măcar să nu facem lucrurile mai rele decât sunt?