Împarte cu prietenii










Submit

Văcărelu, românii și prostia

Un domn cu nume hazos, care e cadru didac­tic la Şcoala Naţio­nală de Stu­dii Poli­tice şi Admi­nis­tra­tive, spe­cia­list în şti­inţe admi­nis­tra­tive şi geo­po­li­tică, scrie un arti­col în Ade­vă­rul. Dom­nul se numește Marius Văcă­relu. Dați-mi voie să mă amuz fără rău­tate de numele lui — stâr­nește un zâm­bet, invo­lun­tar. Dom­nul Văcă­relu este pre­o­cu­pat de subiec­tul pros­tiei și des­pre neîn­te­me­iata sa aso­ci­ere cu popo­rul român. Drept pen­tru care se lansează într-o amplă argu­men­ta­ție logică pen­tru a-și sus­ține punc­tul de vedere.

De la înce­put dom­nul Văcă­relu ne aver­ti­zează asu­pra absen­ței bibli­o­gra­fiei pe tema ima­gi­nii proaste a româ­ni­lor, spunându-ne că "lucrări prea multe care să ana­li­zeze această situ­a­ţie sunt puţine". Afe­rim, bine gră­iește! Unde-s puține, nu-s prea multe. Nu putem totuși trece cu vede­rea că efor­tul său de a com­bate neme­ri­tata repu­ta­ție de proști a româ­ni­lor începe cu o para­do­xală demon­stra­ție de puți­nă­tate a min­ții.

Mai departe, dom­nul pro­fe­sor face un inven­tar exha­us­tiv al defec­te­lor care sunt impu­tate româ­ni­lor:

Prin­tre ceea ce se afirmă des­pre noi regă­sim lenea – pos­ma­gul muiat, adică – lipsa de edu­ca­ţie, sără­cia, laşi­ta­tea, lipsa de curaj, supu­şe­nia, fap­tul că „mămă­liga nu explo­dează“ şi alte câteva, cul­minând cu ideea că „fru­moasă ţară, păcat că e locu­ită“.

Tre­buie să recu­nosc că pasa­jul are o pro­fun­zime care mă depă­șește. Ultima oara când am veri­fi­cat lași­ta­tea era lipsă de curaj, iar supușe­nia eu știam că pre­su­pune impli­cit lași­ta­tea. Dar cu sigu­ranță în afir­ma­țile văcă­re­li­ene e o com­ple­xi­tate care mie îmi scapă.

De aici îna­inte dom­nul Văcă­relu se dedică demon­tă­rii punct cu punct a teo­ri­i­lor deni­gra­toare la adresa româ­ni­lor. Începe prin a aborda falsa ipo­teză că româ­nii sunt supuși și nu se revoltă din cauză că așa îi îndrumă bise­rica, poli­ti­cie­nii si sis­te­mul de edu­ca­ție. Nimic mai fals spune domnia sa.

Mai întâi că bise­rica o avea ea inte­rese pecu­ni­are, "dar are sufi­cientă inte­li­genţă – prin cei aproape 2000 de ani de expe­rienţă – să ştie că un om care va dori să inter­zică pre­o­tu­lui să îi intre în casă poate să o facă, iar împo­triva aces­tei inter­di­cţii nu există contra-argument". Inte­li­gența dobân­dită ca rezul­tat al sim­plei tre­ceri a tim­pu­lui mi se pare o idee de o vas­ti­tate inte­lec­tu­ală pe care nu o pot cuprinde în toate sem­ni­fi­ca­ți­ile ei. Dar înțe­leg totusi că, iată, nu sun­tem supuși de bise­rică pen­tru că putem ori­când trânti ușa în nas popii.

În plus ne putem alege să fim atei, explică pro­fe­so­rul. Caz în care bise­rica nu prea mai are ce să facă decât "cel mult să îţi aştepte moar­tea şi să încerce să te îngroape cu slu­jbă reli­gi­oasă, ca o răz­bu­nare supremă peste timp". Slu­jba de înmor­mân­tare făcută cu sila și văzută ca un gest de ran­chiună per­so­nală pen­tru că n-ai pupat toată viața icoa­nele și moaș­tele — ce ima­gine înăl­ță­toare des­pre spi­ri­tul orto­do­xiei române!

Apoi poli­ti­cie­nii. Dom­nul Văcă­relu ne lămu­rește din două fraze: "Este ade­vă­rat că poli­ti­cie­nii îşi doresc să aibă doar cetă­ţeni cre­duli, care să asculte orice şi să voteze cum le indică par­ti­dele. Dar oame­nii au învă­ţat cumva să dis­tingă un om de stat de un lătrău, un om serios de o lichea şi îşi dire­cţio­nează încre­de­rea acolo unde dez­a­mă­gi­rile sunt mai puţine". Poți să nu fii de acord cu aceste afir­ma­ții pline de ade­văr? Par­la­men­tul Româ­niei este dovada vie că româ­nii știu ce e un om de stat.

Marele cadru didac­tic nu se reține în a ne împăr­tăși și viziu­nea sa eco­no­mică asu­pra com­por­ta­men­tu­lui româ­ni­lor. Iată ce ne învață:

Româ­nii sunt neîn­cre­ză­tori în stat şi insti­tu­ţi­ile sale. În tim­pul isto­riei i-au cunos­cut forţa şi au învă­ţat să se teamă de el. De aceea există această idee: „sta­tul să ne dea”, pen­tru că încre­de­rea nu se câş­tigă la un om temă­tor din vorbe, ci mai ales din fapte. „A da” din par­tea sta­tu­lui înseamnă că acesta nu te amă­geşte, ci chiar face un pas în plus pen­tru stin­ge­rea neîn­cre­de­rii.

Sunt, în acest mod, scos din eroa­rea în care am trăit ani de zile, cre­zând că mâna întinsă către stat e un semn de lene. Ei bine, nu! Este un semn al dorin­ței de recon­ci­li­ere între stat și cetă­țean: sta­tul să ne dea ca să ne con­vingă că e băiat bun, că e de-al nos­tru, adică de încre­dere. Dar "ceea ce este supă­ra­tor pen­tru poli­ti­cie­nii şi / sau poli­tru­cii din această ţară este fap­tul că româ­nii ştiu bine că pen­tru a li se da ceva, se vor chel­tui bani, iar la final tot ei vor plăti. De aici avan­sul lent dar deci­siv al doc­tri­ne­lor care valo­ri­zează mai puţin soli­da­ri­ta­tea soci­ală sub aspect eco­no­mic şi fis­cal". Aceste ultime pre­ci­zări des­chid nenu­mă­rate abi­suri către ide­o­lo­gi­ile poli­tice și teo­ri­ile eco­no­mice aso­ci­ate lor. Eu m-am pră­bu­șit în ele.

Dar cheia de boltă a demon­stra­ției sale este ape­lul la balada Mio­rița, pe nedrept soco­tită ca o dovadă de lași­tate și fata­lism a româ­ni­lor. În rea­li­tate balada este o dovadă evi­dentă de prag­ma­tism mana­ge­rial și juri­dic. Să dăm cuvân­tul geni­a­lu­lui domn Văcă­relu:

Con­cret, mio­riţa / anga­jat află de un peri­col care îl pri­veşte pe cio­ban / patro­nul fir­mei şi merge să îl anu­nţe pe acesta, fiind conş­ti­entă că soarta ei nu va fi bună în noua turmă / noua firmă ce ar rezulta în urma împă­rţi­rii / fuzio­nă­rii. Loia­li­ta­tea anga­ja­tu­lui este o valoare dorită în orice ana­liză mana­ge­ri­ală a unei firme, deci – să ne mai gân­dim. În plus, fap­tul că îi cere să îşi aducă şi un câine şi nu mai mulţi arată încre­dere în posi­bi­li­tă­ţile de auto-apărare a cio­ba­nu­lui – dar nu mai dezvolt ideea.

Din­colo de mica sin­copă gra­ma­ti­cală (posi­bi­li­tăți de apă­rare ALE cio­ba­nu­lui), per­spec­tiva mana­ge­ri­ală dez­vă­lu­ită este epus­tu­flantă. Iat-o și pe cea juri­dică:

Cio­ba­nul pro­ce­dează în fapt ca orice om nor­mal ame­ninţat de o pri­mej­die mare – ple­ca­rea la răz­boi, o ope­ra­ţie grea, o posi­bilă întâl­nire cu înfu­ri­ata lui soa­cră etc: îşi pune ordine în lucruri, pen­tru că nu e sigur ce urmează. Şi nu este nor­mal aşa? De ce să nu încerci să îţi ordo­nezi afa­ce­rile încă din tim­pul vieţii, ca să nu laşi loc de cer­turi după ce vei muri? Juri­dic vor­bind, par­ta­jul de ascen­dent este o ast­fel de pro­ce­dură, care eli­mină din com­pli­ca­ţi­ile unui posi­bil pro­ces de suc­ce­siune. De aceea afirm că această baladă are şi această pro­nu­nţată dimen­siune de seri­o­zi­tate şi juri­di­ci­tate, pen­tru că omul era conş­ti­ent de peri­col şi vrea să îşi asi­gure cât mai mult din ceea ce are.

Imaginați-vă cre­a­to­rul ano­nim din tre­cu­tul înde­păr­tat al popo­ru­lui român stând pe o brână de munte și medi­tând la pri­mej­di­ile care-l pasc: răz­bo­iul, ope­ra­ți­ile com­pli­cate (pe vre­mea aia nu se inven­tase lapa­ro­sco­pia!), întâl­ni­rea cu soa­cra. Cum reac­țio­nează la aceste ris­curi majore? Prin par­ta­jul de ascen­dent, o moda­li­tate ino­va­tivă năs­cută din stră­ve­chea juris­pri­dență oie­rească a româ­ni­lor. Nici cei mai mari cri­tici lite­rari ai Româ­niei nu au avut geni­a­li­ta­tea de a iden­ti­fica în ver­su­rile Mio­ri­ței sofis­ti­ca­tele pro­ce­duri juri­dice ale vii­toa­rei suc­ce­siuni gene­rată de moar­tea cio­ba­nu­lui. În pros­tia lor n-au înțe­les decât că păs­to­rul se pre­gă­tea să moară. Mul­țu­mită dom­nu­lui Văcă­relu ade­vă­rul este pus la locul lui. În Ade­vă­rul.

PS Pro­ba­bil că unii din­tre voi cre­deți că fabu­lez și că un ast­fel de arti­col nu există. Ba da, îl găsiți aici. Dom­nul Văcă­relu apare de ase­me­nea pe cele­bra listă a lui Dughin. Sin­cer vor­bind, nu pri­cep de ce.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Catalin Ionita
    Catalin Ionita

    Nu pot sa cred ca acest indi­vid este cadru didactic!.Si Gigi Becali se exprima mai bine.

    0
    0
  2. Service GSM

    ce cate­rinca:)))))

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *