Împarte cu prietenii










Submit

Ep.2 — O întrebare simplă

Ăsta e un serial nou, la mine pe blog. Din când în când am să-mi fac un obi­cei din a rea­minti ceva des­pre noi înșine, ceva ce nu ne con­vine să ni se spună, dar este ade­vă­rat. Am să culeg din spu­sele altora sau ale mele câte un aspect pe care îl igno­răm în com­por­ta­men­tul nos­tru, ceva pen­tru care ne găsim scuze, ceva pen­tru care dove­dim multă tole­ranță cu noi înșine, dar îl repro­șăm altora. Sau am să vă adre­sez câte o între­bare încer­când să vă aflu păre­rile des­pre un anume subiect.

Între­ba­rea de azi e sim­plă:

Cir­culi pe o stradă din oraș unde limita de viteză este de 50 km/h. Ești foarte gră­bit să ajungi la o întâl­nire, pen­tru că ai întâr­ziat. Viteza ta este de 80 km/h. Pe stradă cir­culă și alte mașini, dar tra­fi­cul nu foarte intens. Nu ai încăl­cat nici o altă regulă de cir­cu­la­ție. Nu ai pro­dus nici un fel de acci­dent. Un poli­țist te oprește și te anunță că îți va aplica o amendă pen­tru viteza exce­sivă.

Son­daj înche­iat.

Rezul­tate:
Ești amen­dat pen­tru că…

CONCLUZII:

Peste 80% din cei ce au votat se gân­desc în pri­mul rând la încăl­ca­rea legii. Limita de viteză este pri­vită mai degrabă ca o regulă, decât o pri­mej­die pen­tru cei­lalți. Desi­gur, dacă am adânci dis­cu­ția, toți ar fi de acord că legea a fost dată exact în acest scop, de a-i pro­teja pe cei­lalți de ris­cu­rile la care i-am expune acce­le­rând în mod exa­ge­rat. Dar fap­tul că în min­tea noas­tră nu conec­tăm amenda direct cu ros­tul ei final face mult mai ușoară încăl­ca­rea legii. O regulă nu este în sine o moti­va­ție sufi­cient de puter­nică — nimă­nui nu-i place să i se impună o lege al cărei rost nu-l percepe/pricepe.

Așa că, de fie­care dată când con­tro­lul lip­sește, igno­răm regula. Căci sin­gu­rul rău pe care îl per­ce­pem este încăl­ca­rea ei, nici­de­cum fap­tul că îi punem pe alții în peri­col. Și dacă vă gân­diți puțin, exact ăsta a fost și rațio­na­men­tul patro­ni­lor de la Colec­tiv: n-avem măsuri de pre­ve­nire a incen­di­i­lor, deci încăl­căm niște reguli biro­cra­tice, ba chiar cu aju­to­rul celor care ar tre­bui să ne con­tro­leze. E ca și cum poli­țiș­tii ne-ar opri pe șosea și ne-ar spune: nu sunt radare, calc-o cât poți! Cum vi s-ar părea? Mișto, nu? Dă-i blană!

Ca și patro­nii de la Colec­tiv, când acce­le­răm peste limita legală nu ne gân­dim că putem omorî pe cineva în graba noas­tră. Ne gân­dim doar să nu ne prindă cineva că încăl­căm o regulă.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Pedra

    Bună dimi­neaţa.
    Cred că se core­lează şi cu pos­ta­rea aceea des­pre dre­sura de oameni, în care tatăl îi spune copi­lu­lui să nu facă diverse lucruri pen­tru că va fi cer­tat, în loc să îi explice con­se­cinţele acţiu­ni­lor res­pec­tive. Adică în loc să ne gân­dim efec­tiv de ce nu e bine să facem un lucru (care ar fi con­se­cinţele acţiu­nii), ne gân­dim de multe ori doar cum să nu fim prinşi făcând lucrul acela. Trist.
    Pedra

    0
    0
    • Sorin Sfirlogea

      Bună dimi­neața. Ai drep­tate. Sun­tem obiș­nu­iți une­ori chiar de părin­ții noș­tri să ascul­tăm o regulă fără a-i înțe­lege sen­sul.

      0
      0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *