Împarte cu prietenii










Submit

Cum scapi de nesimțiți

Cu ceva timp în urmă, să fie poate vreo două luni, eram la sală și aler­gam pe bandă. Pe ecra­nul apa­ra­tu­lui meu nu erau decât infor­ma­ți­ile teh­nice: dis­tanța par­cursă, viteza, tim­pul tre­cut de la start. Dar aș fi putut alege să văd un pro­gram TV sau să urmă­resc ceva pe You­Tube, să navi­ghez pe inter­net sau să mă amuz cu un joc. Pro­pri­e­ta­rii sălii ne-au răsfă­țat cu apa­rate moderne, conec­tate la inter­net. Desi­gur, când alergi e nițel mai greu să ai pre­ci­zie atunci când scrii ceva sau te joci pe un ecran tac­til. Poate doar dacă mergi, deși am încer­cat asta de curi­o­zi­tate și n-am reu­șit. N-oi fi eu des­tul de îndemâ­na­tic.

Eram deci pe bandă, cum vă ziceam. Apa­ra­tul de ală­turi a fost la un moment dat ocu­pat de o fetiță de vreo 8–9 ani care și-a pus pro­so­pul pe un mâner și a pur­ces la ale­ge­rea unui joc. Tră­geam cu coada ochiu­lui spre ea pen­tru că eram curios să văd cum o să joace în timp ce merge sau aleargă — o fi mai pri­ce­pută ca mine, mă gân­deam. Însă după ce și-a ales jocul, banda nu s-a miș­cat din loc. Fetița nu avea de gând să facă miș­care, ci să se dis­treze pe ecra­nul tac­til, unde tră­gea cu bile lan­sate dintr-un fel de praștie după niște ches­tii în miș­care. Era com­plet prinsă de joc, străduindu-se cu miș­cări febrile să nu scape nici o oca­zie de face puncte.

Sala s-a aglo­me­rat și trep­tat toate apa­ra­tele au fost ocu­pate. La un moment dat un tip s-a apro­piat de fetița care se juca și a întrebat-o dacă folo­sește banda. Ea a întors nițel capul, intri­gată că e deran­jată în tim­pul jocu­lui și a răs­puns peste umăr: da, tu nu vezi? Păi atunci por­nește banda, dacă o folo­sești. Dacă nu, elibereaz-o pen­tru că alții vor să o folo­sească, a con­ti­nuat tipul. Nu vreau, e banda mea acum, a repli­cat imper­ti­nent fetița. De undeva din spa­tele lor, suit pe o bici­cletă la care pedala de zor, tatăl fetiței a inter­ve­nit: dom'ne, lasă-mi copilu' în pace! folo­sește banda cum vrea ea, eu nu te întreb pe dum­ne­ata dacă mergi, alergi sau ce faci pe bandă! am ocupat-o, o folo­sesc cum vreau!

Poves­tea deve­nea absurdă. Mă gân­deam dacă ar fi bine să reac­țio­nez la inso­lența tată­lui, cu atât mai mult cu cât trans­mi­tea copi­lu­lui o foarte greșită lec­ție de com­por­ta­ment. Dar tipul nemul­țu­mit s-a hotă­rât să-și caute drep­ta­tea sin­gur și a ple­cat la recep­ție să ceară aju­to­rul per­so­na­lu­lui. Prin gea­mu­rile mari ale sălii îl vedeam cu ges­ti­cula agi­tat în fața unei dudui care îl pri­vea oare­cum nea­ju­to­rată. Nu auzeam ce dis­cută, dar era evi­dent că per­soana de la recep­ție n-avea nici cea mai vagă idee cum să rezolve un con­flict intre doi cli­enți. Din ges­tu­rile ei se înțe­le­gea clar că nu va inter­veni în nici un fel. Fetița se oprise din joc și urmă­rea cu aten­ție dis­cu­ția de din­colo de sti­cla gea­mu­ri­lor — va veni cineva să o dea la o parte de la apa­rat? Când s-a con­vins că nu, s-a întors spre tatăl ei și i-a zis: ai văzut, tati, ce s-a agi­tat fra­ieru' ăla?

O să spu­neți că e doar un caz între multe altele în care un nesim­țit își educă copiii ca pe niște vii­tori nesim­țiți, dar că sunt doar exem­ple izo­late. Așa am gân­dit și eu și m-am abți­nut să inter­vin atunci — era lim­pede că s-ar fi lăsat cu mare tără­boi dacă por­neam o ceartă, mai ales că am o gură cam slo­bodă când iau pe cineva în coli­ma­tor. Sâm­bătă, când am intrat în sala de fit­ness, din opt benzi de aler­gare — toate ocu­pate — pe patru erau copii care se jucau: fetița și încă alți trei. M-am oprit pen­tru o clipă, des­cum­pă­nit și neho­tă­rât în pri­vința felu­lui în care ar fi tre­buit să reac­țio­nez. Știam deja că per­so­na­lul sălii nu se bagă, știam că fetița are un tupeu cât casa și că părin­ții îi suflă în pânze. Ce e de făcut? Să cedez. Dar nici asta nu vro­iam.

În spa­tele meu au mai venit alte două per­soane care și ele vro­iau să folo­sească banda de aler­gare. Ne-am con­sul­tat din pri­viri rapid și eu le-am zis: hai­deți cu mine! I-am dus țintă la tăti­cul spor­tiv, care pedala voi­ni­cește pe ace­eași bici­cletă, m-am uitat fix în ochii lui și i-am zis: dacă nu-ți iei în momen­tul ăsta trupa de plozi nesim­țiți de aici, vă facem noi să ieșiți direct prin gea­muri! asta e sală de sport, nu de jocuri! Indi­vi­dul s-a blo­cat, ne-a pri­vit o clipă, apoi s-a dat jos și a stri­gat: hai, copii, mer­gem la pis­cină! gata, lăsați jocu­rile! Și-au ple­cat. Ce dovadă mai bună că o ati­tu­dine fermă și hotă­râtă poate să pună la punct pe cei nesim­țiți?

Sau poate moti­vul o fi fost că una din cele­lalte două per­soane era un tip cu un cap mai înalt decât mine, cu alura unui lup­tă­tor de greco-romane și cu o figură de recu­pe­ra­tor ucrai­nean. 😉


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. ciprian

    „La sala”. Pen­tru mine suna ca naiba. Un alt moft ame­ri­ca­nesc. Nimic nu poate fi sur­prin­za­tor in zona asta, por­nind chiar de la fap­tul ca banda de aler­gat e aso­ci­ata cu oferta media, sau nu stiu cum s-o denu­mesc gene­ric, pe care tu o con­si­deri un „ras­fat” pen­tru cli­enti!?
    Daca voi spune ca nu inte­leg ce cauti „La sala”, stiu, imi vei aduce o sume­de­nie de argu­mente teh­nice (masu­ra­to­rile alea gro­zave pe care ti le afi­seaza dis­po­zi­ti­vul) si ”ambien­tale” (de exem­plu ca nu poti alerga in aer liber din cauza cai­ni­lor). Eu stiu multe locuri in Bucu­resti unde poti face linis­tit jogging si-l pre­fer (tot obi­cei ame­ri­ca­nesc).
    Poves­tea cu revolta orga­ni­zata de tine…Ca epi­sod dintr-o poves­tire SF sau de aven­turi, in care, in mod cla­sic, binele invinge raul tre­aca mearga…

    0
    0
    • Sorin Sfirlogea

      N-am orga­ni­zat nici o revoltă, am pro­fi­tat de un con­text. L-am văzut pe mala­cul ăla ner­vos că n-are unde să alerge și am pus cap la cap infor­ma­ți­ile pe care le aveam. Dar tu, măi Ciprian, tre­buie să te îngri­jo­rezi de acre­ala asta per­ma­nentă. Prea ești cinic cu tot ce te încon­joară. Nu sunt scu­tit nici eu de sen­ti­mente de anti­pa­tie gene­rală, dar îmi mai trece din când în când.

      La sală nu mă duc nici din argu­mente teh­nice și nici din cauza câi­ni­lor. Transpir foarte intens când fac efort și mai ales în zona capu­lui. Dacă alerg pe afară mai tot tim­pul mă aleg cu răceli. Așa că "la sală" e foarte ok pen­tru mine. Impor­tant e să fac miș­care, nu?

      Locu­rile alea unde se poate face jogging au saună și pis­cină? Nu? Atunci rămân la sală, dacă nu te deran­jează prea tare… 🙂

      0
      0
      • ciprian

        Ai pus punc­tul pe I. Ma ingri­jo­reaza acre­ala si cinis­mul meu. Mai grav e ca le con­si­der jus­ti­fi­cate in lumea asta in care traim…
        Dar ca sa nu mai fiu acru ci doar cinic: Cum te des­curci fara sauna si pis­cina când mergi pe munte? Tare nepla­cut tre­buie sa fie…
        Nu ma deran­jeaza ca ramai la sala. Doar ma dez­a­ma­geste.

        0
        0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *