Împarte cu prietenii










Submit

Campioni europeni la pupat icoane

Nu m-am uitat la cam­pi­o­na­tul euro­pean, așa cum nu mă uit de o bucată bună de vreme la fotbal. Pen­tru că nu mă inte­re­sează. Din­tre toate spor­tu­rile, fotba­lul mi se pare cel mai viciat din punct de vedere social, până la limita la care nu mai e sport, ci o afa­cere. O afa­cere care se bazează pe com­por­ta­men­tele gre­gare de joasă speță ale oame­ni­lor, pe nevoia de a urla împre­ună cu alți semeni, ceea ce face totul soci­al­mente accep­ta­bil. Pen­tru că dacă am lua ace­eași oameni și i-am scoate în stradă să urle în fața guver­nu­lui, stri­gând tot felul de măs­cări și insulte, am con­si­dera că există un motiv înte­me­iat să-i împrăș­tiem cu tunul de apă. Dacă sunt pe sta­dion, totul e ok. Sunt micro­biști. Au un microb. Sunt infec­tați, deci sunt bol­navi.

În spa­tele aces­tei fațade se găsesc niște flă­căi care învârt bani din ultima afa­cere legală de tra­fic cu ființe umane. Cică banii vin în fotbal din reclame. Pe dracu'! Arătați-mi și mie un stu­diu care demon­strează con­cret că rula­rea unei anu­mite reclame pe un sta­dion a cres­cut în mod de netă­gă­duit vân­ză­rile la vreun pro­dus. Nimeni n-are idee care e efec­tul publi­ci­tă­ții. Banii se fac din tranzac­ți­ile cu jucă­tori, care sunt vân­duți și cum­pă­rați pre­cum niște obiecte. Iar mași­nă­ria numită fotbal are nevoie de tot mai mulți bani ca să se învârtă, așa că pre­țu­rile jucă­to­ri­lor cresc ver­ti­gi­nos. Cu banii care se plă­tesc pen­tru Messi cred că ai putea pune pe picioare eco­no­mia unei țări afri­cane mai mici. Și dacă aveți impre­sia că exa­ge­rez, uitați-vă puțin la banii negri din pro­ce­sele din ultima vreme în care sunt impli­cați ofi­ci­ali FIFA.

Dar nu-i plâng pe jucă­tori. Sunt și ei parte a aces­tui busi­ness și au învă­țat să-și nego­cieze sala­rii tot mai obraz­nice. Până la urmă, dacă ai nițel talent, alergi 2–3 ore pe zi la antre­na­mente și meciuri și iei mai mulți bani decât un medic care a învă­țat nu știu câți ani ca să îi vin­dece pe alții. Sau decât un actor talen­tat. Astăzi pare foarte firesc că un neica nimeni, anal­fa­bet și gân­gav, să ia un sala­riu anual care e mai mare decât toți banii pe care i-a câști­gat Reben­giuc în întreaga lui viață. Dar nu-mi cereți să par­ti­cip la acest circ ridi­col. N-aveți decât să vă amu­zați pri­vind meciu­rile de fotbal, dar nu-mi pre­tin­deți să mă declar entu­zi­as­mat de șarada asta.

Cu atât mai mult în Româ­nia. Știm toți că mulți ani de zile națio­nala era un fel de tarabă pe care se sco­teau la vân­zare jucă­to­rii pe care îi pro­pu­neau de-alde fra­ții Becali. O vreme a mers bine, cât au fost de vân­dut jucă­tori for­mați în anii comu­nis­mu­lui. Ăia încă aveau ceva carac­ter, erau învă­țați să mun­cească, pen­tru că banii erau puțini în soci­e­ta­tea mul­ti­la­te­ral dezvol­tată. Pe urmă a înce­put vop­si­tul gar­du­lui: fel și fel de loaze talen­tate, gen Mutu, vân­dute pe bani mulți sub pre­tex­tul unei ine­s­ti­ma­bile valori, care ulte­rior dez­a­mă­geau. Apoi i-a strâns DNA-ul pe toți frip­tu­riș­tii ăștia care sco­teau bani din afa­ce­rea cu jucă­tori, dar lumea tot n-a pri­ce­put că totul e o mas­ca­radă de car­ton. Așa că ne înco­lo­năm fru­mos la sta­dion și stri­găm hai, Româ­nia!

În frunte cu un bătrâ­nel expi­rat, care nu e nici antre­nor, nici gene­ral, ne-am dus la cam­pi­o­na­tul euro­pean și ne-am umplut de rușine. Știam de la înce­put că asta se va întâm­pla, am prog­no­zat și că vom mânca bătaie de la Alba­nia, nu pen­tru că mă pri­cep la fotbal, ci pen­tru că mă pri­cep la oameni. Când sin­gura grijă e să apari în tablo­ide, petre­când cu piți­poance și arun­când bani în stânga și dreapta, nu prea ți-e capul la per­for­manță. În fotba­lul intern, care are o cali­tate jenantă, nu se prea observă ches­ti­ile astea. În țara orbi­lor chi­o­rul e împă­rat. Și recu­nosc că m-am între­bat în sinea mea ce naiba a fost în capul ăstora de la FRF de l-au ales pe tata Puiu ca selec­țio­ner. Cum îți poți ima­gina că faci per­for­manță cu unul care pupă ico­nițe ca să joace echipa bine și se duce la nu știu ce duhov­nici îna­in­tea meciu­ri­lor impor­tante? Ce fel de men­ta­li­tate poate avea o ast­fel de per­soană care crede că nu munca, ci pro­nia cerească aduce suc­ce­sul?

În ultima vreme am avut în spor­tul româ­nesc și niște rezul­tate fru­moase: echipa națio­nală de rugby și echipa națio­nală de han­d­bal femi­nin. Știți ce au avut în comun aceste per­for­manțe? Antre­nori stră­ini. Niște oameni care au o men­ta­li­tate de înving­ă­tori, care pun spor­ti­vii la muncă și care clă­desc un spi­rit de echipă. Iar astea nu se fac pupând icoane. Astea nece­sită viziune și stă­ru­ință. Adică exact ce ne lip­sește nouă, româ­ni­lor, în mai toate dome­ni­ile. Alt­min­teri vom rămâne ceea ce sun­tem, un popor de-alde tata Puiu, cam­pi­oni euro­peni la pupat icoane.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. daniel

    Exista cel putin doua cate­go­rii impor­tante de tari, rapor­tate la acest sport. O cate­go­rie este cea a tari­lor in care se invart enorm de multi bani, multi din­tre ei negri, in jurul fotba­lu­lui, dar se si joaca fotbal. A doua cate­go­rie, din care cu necin­ste facem parte, este cea a tari­lor in care nu se joaca fotbal dar se invart foarte multi bani mur­dari in jurul aces­tor mas­ca­rici, care nu sunt nici spor­tivi ade­va­rati, nici mana­geri, nici antre­nori ci, doar, niste sar­la­tani. Fotba­lul roma­nesc se inca­dreaza per­fect in pro­fi­lul natio­nal. Munca putina, lipsa de ver­ti­ca­li­tate, sme­che­rie, incer­care per­ma­nenta de a fenta si dri­bla rea­li­ta­tea. Rezul­ta­tul aces­tor fente si dri­blin­guri s-a vazut, se vede si se va mai vedea.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *