Împarte cu prietenii










Submit

În mustul zăpezii

Uite că a tre­cut o lună de la prima ieșire pe munte de anul ăsta și abia acum mă învred­ni­cesc să scriu câteva cuvinte. Rușine să-mi fie! Nu demult eram mai har­nic la scris, dar în ulti­mul timp m-am cam len­e­vit. Acum, că mi-am făcut auto­cri­tica, o sa iau și ceva măsuri de îndrep­tare. Dar să ne întoar­cem la tura pe munte.

De mai multă vreme mă tot gân­deam la mun­ții Tătaru și la o raită pe cre­asta lor, nu pen­tru că ar avea înăl­țimi spec­ta­cu­loase, ci mai degrabă pen­tru că bănu­iam niște pri­ve­liști spec­ta­cu­loase spre Ciu­caș și Siriu. Așa că am dat sfoară în țară prin­tre pri­e­te­nii cu care ies pe munte și am pus la cale tura. Mulți am fost la înce­put, puțini am rămas până la urmă: doar doi com­ba­tanți pen­tru des­chi­de­rea sezo­nu­lui de anul ăsta. Pen­tru că viața e com­plexă. 🙂

Așa­dar împre­ună cu Alin, obiș­nu­i­tul meu par­te­ner de poteci montane, ne-am suit în mașină într-o minu­nată dimi­neață de dumi­nică și am por­nit spre valea Dra­j­nei. După vreo două cea­suri de con­dus vite­jește, câteva bâj­bâieli și o ten­ta­tivă nere­u­șită de a urca cu mașina pe o uliță nămo­loasă și abruptă, un sătean din Slon ne-a lumi­nat pe unde tre­buia să mer­gem — la o tro­iță, ime­diat după ce se ter­mină asfal­tul în Slon, se face la dreapta și pe-acolo dru­mul e abor­da­bil cu orice fel de auto­tu­rism. Așa am ajuns undeva dea­su­pra satu­lui și am fi putut con­ti­nua încă vreo doi-trei kilo­me­tri, după cum aveam să con­sta­tăm, ceea ce ar fi scur­tat bini­șor lun­gi­mea tra­se­u­lui. Numai că la vre­mea aia încă nu știam ce ne așteaptă…

Am por­nit deci la deal cu entu­zi­asm, pe o vreme ușor schim­bă­toare. Eu eram la prima ieșire pe munte după ce am slă­bit și eram curios cum mă mișc când am 13 kg mai puțin. Drept pen­tru care l-am cam aler­gat pe pri­e­te­nul meu, mai degrabă nein­ten­țio­nat, pen­tru că mi se părea că am patru plămâni și șase picioare. Nici nu se poate des­crie sen­za­ția de ușu­rință pe care o ai după ce ai dat jos șun­cile de pe burtă și picioare.

Tra­seul nu e spec­ta­cu­los în nici un fel, e doar o măr­șă­lu­ire în lun­gul unui drum fores­tier de cre­astă care stră­bate pășu­nile mun­te­lui. De o parte și de alta însă pei­sa­jul este foarte fru­mos, așa cum bănu­iam, mai ales după ce se trece de Vâr­ful lui Crai (1472 m) și se ivesc mun­ții Ciu­caș și Siriu. De sub vârf am făcut un fel de plan de tură, urmă­rind vizual tra­seul dru­mu­lui până la Tabla Butii — părea departe și parcă nu, așa că am decis că mer­gem încă vreun ceas și pe urmă hotă­râm dacă putem ajunge până la cimi­ti­rul ero­i­lor sau nu.

S-a dove­dit că am reu­șit, în ciuda celor 28 de kilo­me­tri par­curși în total în ziua aceea, dato­rită rit­mu­lui sus­ți­nut pe care l-am avut și a fap­tu­lui că cre­asta Tăta­ru­lui este des­tul de plată după ce treci de pri­mul vârf înalt. Sin­gu­rul incon­ve­nient a fost zăpada care se topea și por­țiu­nile cu noroi de pe drum. Nici nu te puteai hotărî dacă e mai bine în clisa mocir­loasă sau în zăpada apoasă care îți scu­funda fie­care pas. Așa că am avut parte alter­na­tiv de ambele, pen­tru că așa e pri­mă­vara, în mus­tul zăpe­zii cum se zice.

Am prân­zit rapid la Tabla Butii și am por­nit îna­poi, spo­ro­vă­ind des­pre una și alta — după 20 de ani se pare ca încă n-am epu­i­zat toate subiec­tele de dis­cu­ție cu Alin 🙂 — și comen­tând fap­tul că tra­seul ăsta s-ar preta la o tură de două zile cu bici­cle­tele: urcuș din Slon, apoi cre­asta Tătaru, vâr­ful Tătaru și cobo­râre spre Siriu pe la dru­mul stra­te­gic, până jos la Nehoiu. Cu o haltă de o noapte undeva pe la Tabla Butii. Deci cu cor­tul. Sună bine. Poate la vară. 😉

Foto­gra­fii și tra­seu


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Alin Vaida
    Alin Vaida

    20 de ani zici?

    0
    0
    • Sorin Sfirlogea

      Cam așa, parcă… 🙂

      0
      0
    • ciprian

      daca nu poi o poza actu­ala n-ai sa crezi nici­o­data ca au tre­cut

      0
      0
      • ciprian

        comen­ta­riul er pen­tru alin. poza ta e rela­tiv recenta dar a lui e de peste 20 de ani…

        0
        0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *