Mă întorc la teoria mea despre schimbarea României în bine. Cred cu toată convingerea că șansa noastră de a păși către statutul de națiune civilizată nu poate veni de la un guvern sau un președinte providențial, oricare ar fi el. Așteptăm inutil un Mesia politic care să ne mântuiască de propriile noastre păcate, în timp ce voturile le dăm unor terchea-berchea ca să‑i răsturnăm de la putere pe alți netrebnici. Schimbarea în bine a României nu poate să vină decât de la noi înșine, nu printr-un miracol colectiv — imposibil de orchestrat — ci de la firul ierbii, comunitate cu comunitate.
Că am dreptate când spun asta o demonstrează și cele două scurte reportaje de mai jos. Sunt două exemple de comunități românești din două colțuri opuse ale țării, care sunt altfel decât majoritatea. Poate vor mai fi și altele de care încă n‑am aflat. Vă invit să ascultați povestea lor și să meditați cum ar arăta România dacă asta ar fi fost regula, nu excepția.
Mai întâi este vorba despre comunitatea unui sat din Banat, de la poalele Semnicului. Acolo oamenii au creat ADAMS (Asociația de Ajutor Mutual Social) și se sprijină reciproc în privința îngrijirii sănătății, pentru că spitalele sunt departe, tocmai la Reșița.
Apoi este vorba de o comună vasluiană atipică — Pădureni — unde au ștrand, teatru de vară, brutărie, canalizare și asfalt — ba chiar și un site civilizat — și au de gând să continue cu un muzeu sătesc, o piață agroalimentară și un camping.
13:12
Fie ca Romania sa aiba cit mai multi oameni ca cei din reportajul asta.