Împarte cu prietenii










Submit

Găina vivipară și alte halucinații

Ion Cris­toiu este o figură aparte a jur­na­lis­mu­lui româ­nesc. Are și a avut mereu o notă de ori­gi­na­li­tate — nu nea­pă­rat pozi­tivă — care l-a deo­se­bit de res­tul pre­sei, un neîn­do­ios je ne sais quoi pe care și l-a cul­ti­vat cu multă îngri­jire. A debu­tat în această ipos­tază de vedetă a pre­sei patronând o gazetă în care apă­reau fai­moa­sele arti­cole de genul celui cu găina din Paș­cani care a năs­cut pui vii, pri­mele care l-au făcut remar­cat, deve­nind ast­fel unul din pre­cur­so­rii jur­na­lis­mu­lui sen­zațio­na­list, fără să pară că are prea multă pre­o­cu­pare pen­tru ceea ce s-ar putea isca dintr-o ase­me­nea abor­dare. Unii ar putea spune că, dacă n-ar fi înce­put el, ar fi înce­put alt­ci­neva — ade­vă­rat, dar nu te poți pre­zenta drept patri­arh al pre­sei atunci când pro­po­vă­du­iești nimi­cul.

Căci Ion Cris­toiu s-a vrut a fi un soi de patri­arh al jur­na­lis­mu­lui în Româ­nia și n-a pre­cu­pețit nici un efort în acest sens. După ce găi­nile vivi­pare nu i-au mai adus satis­fac­ția dorită, s-a gân­dit să se reo­rien­teze spre alte căi de a epata publi­cul citi­tor. A reu­șit să-și ata­șeze titlul de maes­tru în fața pro­pri­u­lui nume și a defi­lat pe la tele­vi­ziu­nile în care mode­ra­to­rii erau dis­puși să-l gra­tu­leze cu acest ape­la­tiv, în timp ce el debita pel­tic tot felul de panse­uri pseudo-filozofice cu iz de inter­pre­tări ale isto­riei. Din când în când s-a retras stra­te­gic din prim-plan anun­țând pom­pos că s-a dedi­cat scri­e­rii unor cărți. A făcut cam tot ceea ce se putea face pen­tru a atrage aten­ția asu­pra sa, pen­tru a-și atașa o aură de inte­lec­tual rafi­nat din care izvo­răște geniul jur­na­lis­tic și vizio­na­ris­mul poli­tic. Un sin­gur lucru nu s-a schim­bat nici­o­dată. Rețeta sa de bază a rămas ace­eași: sen­zațio­na­lul for­mei fără fond.

De o bucată de vreme se vrea a fi un mare comen­ta­tor și ana­list poli­tic, un fel de clar­vă­ză­tor care emite pro­fe­ții după ce pri­vește în zare de la înăl­ți­mea inte­lec­tu­ală a tur­nu­lui său de fil­deș. Citesc opi­ni­ile sale și, ade­sea, mă cru­cesc. Ade­vă­ru­rile lui, enun­țate în ter­meni defi­ni­tivi și ire­vo­ca­bili, sunt des­prinse din sce­na­rii ire­ale, din împle­ti­rea nău­ci­toare a unor eve­ni­mente tre­cute cu plăs­mu­iri ridi­cole ale pro­priei sale minți și recu­nosc că une­ori sunt uluit de tra­iec­tul sucit pe care logica tre­buie să-l urmeze ca să răz­bată la con­clu­zi­ile mare­lui pro­fet. Am înce­put prin a-l ignora tot mai des, am con­ti­nuat prin a-i ocoli tex­tele, dar din când în când curi­o­zi­ta­tea mă împinge să aflu pe ce cărări ale fan­tas­ti­cu­lui mai hălă­duie ini­mi­ta­bi­lul domn Cris­toiu.

De curând a pro­dus un text care se inti­tu­lează "Nici un alt pre­șe­dinte post­de­cem­brist n-a comis, în nici o săp­tămână de la insta­lare, atâ­tea gre­șeli halu­ci­nante pre­cum Klaus Iohan­nis!". M-am între­bat îndată dacă în pre­a­jma nou­lui pre­șe­dinte s-au întâm­plat recent oarece eve­ni­mente nefe­ri­cite de care încă n-am aflat, dar am rea­li­zat ime­diat că ar fi fost puțin pro­ba­bil — sunt des­tul de aproape de coti­dia­nul poli­tic ca să nu-mi fi scă­pat ast­fel de știri. Am cedat ten­ta­ției de a afla care sunt ero­rile și de ce sunt halu­ci­nante. Am citit, în dia­go­nală, arti­co­lul.

Mai întâi deco­ra­rea lui Octav Bjorza, pre­șe­dinte al Aso­ci­a­ției Deți­nu­ți­lor Poli­tici, este decla­rată o tră­s­naie pen­tru că indi­vi­dul ar fi sim­pa­ti­zant legio­nar și neo-nazist. Afir­ma­ți­ile sunt fon­date pe comen­ta­ri­ile unui ONG obs­cur, care știe pre­cis — ca și maes­trul — că Bjorza îmbră­ți­șează doc­trina legio­nară, ceea ce în esență înseamnă ura față de tră­dă­tori și vân­ză­tori de țară. De unde afi­li­a­ția neo-nazistă, habar n-am. Inu­til a negat fos­tul deți­nut poli­tic ast­fel de con­vin­geri, inu­til a argu­men­tat ară­tând că n-a făcut nici­când ast­fel de afir­ma­ții, maes­trul Cris­toiu i-a pus defi­ni­tiv eti­cheta. Iar Iohan­nis — e lim­pede, nu? — nu poate fi nici el decât tot un sim­pa­ti­zant legio­nar și neo-nazist de vreme ce l-a deco­rat.

Dar sub­stanța halu­ci­no­genă a arti­co­lu­lui abia urma. Nu mai puțin de cinci gre­șeli ale nou­lui pre­șe­dinte sunt dez­vă­lu­ite nouă, novi­ci­lor, și înfi­e­rate cu mânie jur­na­lis­tică: "impu­ne­rea în frun­tea PNL a pro­te­ja­tei Alina Gor­ghiu, gravă încăl­care a făgă­du­ie­lii că va fi un pre­șe­dinte care nu se va ames­teca în viața par­ti­de­lor" (1), "graba de a primi de la Vic­tor Ponta cadoul otră­vit care e vilo­iul prin care Klaus Iohan­nis și soția s-ar putea da cu Mer­ce­de­sul" (2), "întâl­ni­rea de oră, între patru ochi și neur­mată de nici o Decla­ra­ție de presă […], cu Vic­tor Ponta" (3), "refu­zul de a dia­loga cu Popo­rul român prin inter­me­diul pre­sei româ­nești" (4), "refu­zul de a jus­ti­fica numi­rea lui Dan Miha­la­che ca șef al con­si­li­e­ri­lor de la Cotro­ceni" (5). La prima eroare pro­fe­tul uită că Iohan­nis nu a impus, ci a susținut-o pe Alina Gor­ghiu, iar la momen­tul acela nu era încă pre­șe­dinte, ci mem­bru al PNL. La a gre­șe­ala numă­rul doi, maes­trul uită că există doar două vile care înde­pli­nesc con­di­ți­ile de secu­ri­tate ale SPP: vila Lac 2 și vila Lac 3. Una e încă ocu­pată de Băsescu, care așteaptă să i se dea locu­ința care se cuvine unui fost șef de stat. Deci vilo­iul nu e ale­ge­rea lui Iohan­nis. La eroa­rea trei n-am nimic de adă­u­gat — de când n-are voie un pre­șe­dinte să aibă con­sul­tări pri­vate cu pri­mul minis­tru? La a patra, ce să zic? Popo­rul român scris cu majus­culă? Dia­log cu popo­rul prin inter­me­diul pre­sei? Pe bune?!? Asta face presa româ­nească, faci­li­tează dia­lo­gul? Să mori tu, maes­tre?!? Iar la gre­șe­ala a cin­cea cred că mi-am expus des­tul de lim­pede opi­nia aici.

Pro­fe­tul și clar­vă­ză­to­rul Cris­toiu nu se dezminte: simte enorm și vede mons­truos. Totuși titlul arti­co­lu­lui său ar fi putut suferi — îna­inte de publi­care — o ușoară, dar lămu­ri­toare, refor­mu­lare: "Nici un alt pre­șe­dinte post­de­cem­brist nu mi-a pro­dus, în nici o săp­tămână de la insta­lare, atâ­tea halu­ci­na­ții pre­cum Klaus Iohan­nis!". Să-i scu­zăm totuși incon­sis­tența: într-o epocă în care osci­lăm între găina care naște pui vii și rămâ­neți cu noi că nici nu știți ce pier­deți e ușor să rătă­cești firul fan­tas­ma­go­ri­i­lor.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. David Dragos
    David Dragos

    Mda mult rahat mananca domn Cris­toiu. In curand aura asta de maes­tru o sa se duca dracu'.

    0
    0
    • ciprian

      Cris­toiu nu-i un man­ca­tor de rahat obis­nuit. Cat des­pre "aura" lui, de fapt, este vorba des­pre o priza la un anu­mit public. El va ramane mereu un baga­cios pel­tic, avand ca for­ma­tie inalta scoala de "jur­na­lism securisto-comunist. Aple­ca­rea asta spre demas­care, maia­les a legio­na­ri­lor si nazis­ti­lor, vechi sau noi, spune totul. Si, va rog sa mai obser­vati ca, are la fie­care ince­put de man­dat cate un acces de furie si manie revo­lu­tio­nara. Pro­ba­bil ca asta este stri­ga­tul de lupta ce se poate tra­duce prin "daca nu ma bagi in seama te voi baga in rahat". Asa a facut o buna peri­oada de timp si dupa ale­ge­rea lui Basescu, tre­cand apoi printr-o peri­oada de osa­nale si sfar­sind printr-o "cri­tica de maes­tru plic­ti­sit".

      0
      0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *