Împarte cu prietenii










Submit

Floricică viorea

Europa res­piră oare­cum ușu­rată. Mai marii con­ti­nen­tu­lui s-au înțe­les cum să rezolve pro­ble­mele, cel puțin de ochii lumii. Bri­ta­ni­cii fac opi­nie sepa­rată, dar deo­cam­dată lucru­rile nu par grave. Gre­cia rămâne în Uniune. Cam ăsta e tonul majo­ri­tar al publi­ca­ți­i­lor de după întâl­ni­rea de la fina­lul aces­tei săp­tămâni. Și ar tre­bui să ne bucu­răm că nu s-a anun­țat sfâr­și­tul lumii. Pre­șe­din­tele nos­tru ne explică pe un ton auto­ri­tar, cel pe care îl are întot­dea­una când ne vor­bește din vâr­ful sca­u­nu­lui de la Cotro­ceni, că nu ne per­mi­tem decât să stăm în Uniune și să fim soli­dari. Orice eva­dare ne-ar fi fatală.

Unele voci vor­besc des­pre acest acord ca des­pre înfi­in­ța­rea celui de-al patru­lea Reich. Este oare­cum ade­vă­rat: acor­dul care se va încheia va extinde regu­lile sta­bi­lite de Ger­ma­nia și Franța asu­pra tutu­ror. Europa pare că va fi un fel de Reich, dar cu un "je ne sais quoi" adus de fran­cezi, care stau la masa miri­lor, deși eco­no­mia și spi­ri­tul lor națio­nal nu au nimic de a face cu pro­duc­ti­vi­ta­tea și efi­ciența ger­mană. În tim­pul ăsta noi tre­buie să ne modi­fi­căm con­sti­tu­ția și să scriem acolo că pro­mi­tem să fim cuminți și să nu chel­tuim mai mult decât ne per­mi­tem. S-a ajuns până acolo încât cuvân­tul poli­ti­cie­ni­lor nu mai e de ajuns, e nevoie de legi­fe­ra­rea regu­li­lor ca să există o minimă garan­ție de res­pec­tare a lor. Ceea ce în cazul romă­ni­lor e cât se poate de ade­vă­rat — uitați-vă la com­por­ta­men­tul lui Ponta și o să înțe­le­geți de ce.

Piața pri­vată a fost lăsată în pace, să se des­curce sin­gură. Cică nu e bine s-o regle­men­tăm, că mai rău facem. Poate că sunt eu câr­co­taș, dar am o sen­za­ție de offside. Păi nu din jocu­rile inte­li­gente ale băn­ci­lor pri­vate și ale mul­ti­na­țio­na­le­lor am ajuns în criza asta? Nu goana după pro­fit și lăco­mia câști­gu­lui cu orice preț ne-au pus în genunchi? Sta­tele își vor reduce chel­tu­ie­lile — minu­nat! — dar cum facem cu mane­vrele finan­ci­are ale mari­lor com­pa­nii, care pot des­ta­bi­liza eco­no­mi­ile mai fra­gile? Aici ce garan­ții ne dai, mein fuhrer? A, nici unele… Am înțe­les, dacă e să ne-o tragă băn­cile stră­ine sau mul­ti­na­țio­na­lele, ghi­nion! Desi­gur, au intrat în țările Euro­pei de Est prin pre­siu­nile poli­ti­cii inter­națio­nale și prin corup­ția poli­ti­cie­ni­lor locali, dar des­pre asta nu ne mai amin­tim — a fost demult, pe vre­mea când feri­ci­rea părea veș­nică.

În tim­pul ăsta româ­nii fac ce știu ei mai bine: stau și pri­vesc. După cum au învă­țat de la ProTV în anii '90, dacă te uiți, căș­tigi. Rațiu­nea e caducă, pro­tes­tul e obo­si­tor. Mai bine o punem de-un gră­tar cu mici, luăm niște bere și, dacă nu mai avem bani, schim­băm o sută de euro. Pe la înce­pu­tul anu­lui a exis­tat o mică miș­care con­tra creș­te­rii de pre­țuri de la Petrom — niște flă­căi dor­nici pro­ba­bil de adre­na­lină și publi­ci­tate plă­teau ben­zina cu mărun­țiș, încer­când să blo­cheze func­țio­na­rea sta­ției pen­tru cât mai mult timp. Petrom n-a zis nimic, dar nici n-a scă­zut pre­țu­rile, a adu­nat fie­care bănuț și acum anunță pro­fi­turi record pe 2011. În plină criză doamna CEO de la Petrom ne pri­vește cu seni­nă­tate — dacă o între­bați sigur vă va spune că își iubește țara ca nimeni alt­ci­neva. Nici măcar la capi­to­lul pro­teste româ­nii nu au vreo efi­ciență.

Miș­ca­rea Occupy Wall Street, cu tot idi­lis­mul ei, a făcut ceva deranj prin multe țări. La noi totul s-a redus la un fel de șeză­toare tip Woo­ds­tock, unde niște tineri s-au adu­nat ca să aibă de unde se risipi. Nici măcar nu au facut-o într-un loc sim­bo­lic pen­tru eco­no­mie, ci în par­cul din Piața Uni­rii, unde — sin­cer vor­bind — ar fi putut să-i lase să stea și cinci ani, că tot nu încur­cau pe nimeni. Mass-media s-a dus și i-a inter­vi­e­vat, că așa era de bon­ton, ca să ne arate tutu­ror apoi cât de dez­ar­ti­cu­lat era mesa­jul pro­tes­ta­ta­ri­lor. Occupy Bucha­rest nu venea din con­vin­geri pro­funde, ci din mime­tis­mul spe­ci­fic cul­tu­ri­lor mici, care simt nevoia să copi­eze ce se întâm­plă "afară".

De mai bine de jumă­tate de an Olanda ne blo­chează intra­rea în spa­țiul Schen­gen. În afară de niște mici șicane la vamă cu câteva cami­oane de flori, nimeni nu a reac­țio­nat în vreun fel. ING și Hei­ne­ken fac mai departe afa­ceri foarte bune, iar româ­nii le dau banii fără nici o remu­ș­care. Pen­tru con­for­mi­tate: aici mă includ și pe mine — am cont la ING.

Româ­nii nu ies din casă pen­tru a apăra valori sau prin­ci­pii. Româ­nii ies din casă când au o nevoie con­cretă și ime­di­ată. Și, mai mult, cu cât nedrep­ta­tea pe care o faci afec­tează mai mulți români, cu atât ai șanse mai mari să scapi basma curată. În absența unui lider care să-i mobi­li­zeze, româ­nii nu prac­tică soli­da­ri­ta­tea. Când guver­nul a scă­zut sala­ri­ile buge­ta­ri­lor cu 25%, pro­tes­tele au avut efecte quasi-nule și s-au stins rapid. Tre­buia ca mulți lideri de sin­di­cat să se ali­ni­eze și să con­ducă în mod orga­ni­zat pro­tes­tele pen­tru a avea suc­ces, iar dorința de pro­test a celor afec­tați ar fi tre­buit să fie de nestă­vi­lit. Sunt nemul­țu­mit de cali­ta­tea ser­vi­ci­i­lor din sec­to­rul buge­tar și, dacă ar fi după mine, aș face o reformă dras­tică. Dar în egală măsură mă dez­a­mă­gește inca­pa­ci­ta­tea lor de a se apăra în mod efi­cient.

Mobi­li­za­rea apare însă ori de câte ori o cate­go­rie pro­fe­sio­nală dis­tinctă este afec­tată. Pro­tes­tul de la Minis­te­rul Finan­țe­lor, când au blo­cat minis­trul în clă­dire, e un exem­plu de mobi­li­zare — e drept, ușor vio­lentă — atunci când e vorba de un număr res­trâns de români, con­duși de un lider sin­di­cal. Pro­blema e că nu cereau rezol­va­rea unor pro­bleme fun­damen­tale ale admi­nis­tra­ției finan­ci­are, ci men­ți­ne­rea unor avan­taje de grup: spo­ru­rile. Pro­fe­so­rii fac și ei miș­cări anti-Funeriu — nu le con­vine reforma dom­nu­lui minis­tru, nu le place inco­e­rența sis­te­mu­lui, nu le place buge­tul mic. În ter­meni con­creți asta se tra­duce așa: noi nu avem solu­ții con­crete și func­țio­nale, dar nu vrem să ne dați afară sau să ne scă­deți sala­ri­ile.

Cu ima­gi­nea asta în minte îmi e greu să pro­iec­tez pro­tes­tele româ­nești la ceea ce pro­ba­bil se va întâm­pla în peri­oada urmă­toare: deca­pi­ta­li­za­rea Româ­niei prin retra­ge­rea bani­lor și afa­ce­ri­lor de către bănci și mul­ti­na­țio­nale. Cel mai pro­ba­bil vom sta acasă să ne uităm la talk-show-uri inter­mi­na­bile în care poli­ti­cie­nii vor da vina unii pe alții, în spe­ranța că așa vor avea acces la putere, ca să se mai aleagă și ei cu câteva bucă­țele din bună­tă­țile de la masa boga­ți­lor Euro­pei. Româ­nii vor lua par­tea unuia sau altuia, con­ti­nu­ând ine­fi­cient eter­nul răz­boi româno-român.

Îmi amin­tesc că în Balanța lui Băieșu există o replică tragi-comică, apropo de reac­ția româ­ni­lor la năvă­li­tori — au venit peste noi tăta­rii, tur­cii și noi ce-am făcut? ne-am retras în munți și am mai com­pus o doină de jale. Cam la atât se reduce capa­ci­ta­tea noas­tră de reac­ție ca popor. Și dacă nu mă cre­deți, uitați-vă cum se pre­zintă în pro­teste pro­fe­so­rii, care ar tre­bui să fie una din eli­tele noas­tre inte­lec­tu­ale: îi cântă minis­tru­lui sub gea­muri "Flori­cică vio­rea să-i spui / La minis­trul vai de capul lui / Să se ducă focu­lui". Aș râde, dacă nu mi-ar veni să plâng.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Adrian Mitrea Ro

    Dupa vreo 20 ani il inte­leg pe tata cand ma intreba de ce pre­tu­rile sunt in euro. Nu am card! Asta e tot ce pot sa fac.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *